Sărbătorim Ziua Mondială a Libertăţii Presei, astăzi, 3 mai,... cum? Dacă Revelionul se sărbătoreşte cu şampanie şi artificii, Paştele cu miel şi ouă roşii, 1 Mai, cu mici şi bere, Ziua Libertăţii Presei o sărbătorim cu piper pe tastatură şi gargară de ceai de urzici cu lămâie, ca să nu ne prindă somnul, leşinul şi greaţa, să alungăm de la noi tămâierile, laudele, privind marile realizări ale partidului şi statului, ale bravilor conducători strâns uniţi în jurul intereselor de grup.
Adevărul este că vremea slăvirii greţoase a „marilor realizări” a trecut, nici nu ne mai imaginăm cum a fost posibil, cum s-au putut aduna atâta: mârşăvie, oportunism, laşitate, prostie şi frică, în presa de pe vremuri, controlată de partid şi de stat! Dar, pericolele au rămas, au alte nuanţe, mai rafinate şi mai perfide. Pe de o parte, ca să nu pierdem timpul, putem vorbi despre pericolul maimuţărelii corectitudinii şi profesionalismului în televiziunea şi radioul public, unde sunt simulate concursuri pentru ocuparea posturilor de conducere, în fapt, recurgându-se la numiri politice, la fel ca la spaţii verzi, biblioteci sau la şcoli, de exemplu. Nu zic că neapărat aşa se întâmplă, dar pericolul există, nu? Pe de altă parte, avem pericolul din zona canalelor media private, care susţin adevărul patronilor lor, adevărul care îi avantajează pe acei patroni, pe mogulii de presă, de cele mai multe ori implicaţi politic.
În sfârşit, simplificând, pe lângă aceste două segmente mari ale presei din lumea românească de azi, mai există şi ziaristul „tare-n gură şi cu tastatură dură”, care s-a localizat în presa online, profitând de această oportunitate relativ simplă, puţin costistoare, dar prost plătită, de a face presă acidă, uneori chiar agresivă, cu dezvăluiri ale compromisurilor şi ilegalităţilor locale, de la Cucuieţii din Deal, până pe Dâmboviţa şi Bârzava, de la Nistru pân’ la Tisa. E ziaristul consacrat prin definiţa „n-are mamă, n-are tată, n-are parte adorată”, care face presă din pasiune şi pentru gloria (de o zi) a unui articol accesat de zeci de mii de ori şi, spre seară, preluat de televiziunile centrale. O fi arătând ziaristul acesta ca un cavaler călare şi neînfricat, dar, în realitate, e un freelancer, după modelul războinicului singuratic medieval de pe vremea lui Ivanhoe, neapărat de nimeni, ci numai de propria pricepere, de vigilenţă şi de ascuţişul verbului său. Cât este de folositor societăţii libere şi democratice acest ziarist, rămâne la aprecierea publicului. Prost plătit, beştelit, înjurat, trimis în judecată, condamnat, uneori şi lăudat, uneori rănit, alteori mort, uneori aplaudat, acestui ziarist îi urăm, azi, cu subiectivitate şi sinceritate, mult curaj, talent, echilibru, sănătate şi o pensie cât de cât, la nivelul contribuţiei! Trăiască libertatea presei, lupta pentru pace şi mult succes corului din Marga!*
* Mult succes corului din Marga! - urare din vremea Concursului Naţional „Cântarea României”, ironizând îndemnurile patriotice adresate concurenţilor (şi prestigiosului, de altfel, cor din comuna Marga, jud. Caraş-Severin).
RSS Feed