Articol

După 1989, imaginația românilor în materie de afaceri a întrecut orice măsură. Întîi și întâi și-au vândut  bibelourile chinezești, macrameurile și goblenurile în piețele sârbilor și bazarele turcești, și-au deschis langoșerii și sifonării, covrigării și chioșcuri de încărcat brichete, saloane de tatuaje și de masaje erotice, au început să dea bani cu camătă și să intermedieze plecările la muncă în străinătate, au devenit traficanți de carne vie și au vândut  tone de gogoși celor care toată viața s-au hrănit cu iluzii. Unii au înființat ferme pentru creșterea broaștelor și a melcilor, alții s-au mulțumit să colecteze pet-uri  și fier vechi.

La atâtea îndeletniciri, care mai de care mai surprinzătoare, una atrage în mod deosebit atenția. Cineva din București a pus pe picioare o afacere  care, la prima strigare, stârnește râsul. O fermă de crescut ...râme. Ceva insolit pentru economia de piață de la noi. S-a plecat la drum cui o postață de teren săpat, afânat și îngrășat cu gunoi de casă și s-a ajuns la o adevărată uzină pentru crescut râme. Să nu credeți că e ușor de crescut râme. Că nu te duci la ele, ca la găini, să arunci grăunțe, iar ele să ciugulească fiecare bob. Din câte am înțeles, procedeul este mult mai complicat. Bucata aceea de pământ trebuie stropită des nu cu apă, ci cu lapte. Mult lapte, pentru că doar așa cresc râmele în condiții industriale. Poate veți râde și vă veți întreba cum de este posibil așa ceva. Dacă nu cumva sunt aberații. Întrebați pescarii care cumpără râme de la magazinele specializate și vă veți convinge.

Întâmplarea a făcut ca, într-o zi, un astfel de comerciant să rămână fără râme aduse de la ferma din Bucureşti şi a apelat la un bun amic, pescar şi el, care folosea râme de la o groapă de gunoi. După câteva ture de râme „tradiționale”, pescarii au declarat la unison că râmele de bălegar au mai mare căutare la pești decât cele de fermă.  Așa că, periodic își roagă amicul să-i aducă râme care stârnesc pofta peștilor. În trei ore, amicul face rost de câteva mii de râme, primind în schimb aproape trei sute de lei, comerciantul își freacă palmele pentru că afacerea cu râme îi merge din plin, iar peștii sunt încântați de nada din ac.