Articol

Astăzi, colegul nostru Adrian Crânganu primeşte, încă o dată, un premiu din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Este o dovadă de profesionalism din partea jurnalistului și scriitorului bănățean, și o dovadă că breasla știe să-și recunoască valorile, deși încă timid!

Adi Crânganu face parte dintr-o generație de jurnaliști care știe că singurul control, în această țară, este cel al presei. Școala TIMPUL – Timotei Jurjica – Gheorghe Jurma – Petru Buzzi – și-au pus amprenta pe opera acestui truditor al condeiului, caracterizat parcă, premonitoriu, de Filip Brunea-Fox: Jos cu poeţii! Jos cu zidurile! Să vie cel cu o mie de ochi, o mie de urechi, o mie de picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie, o mie de expresii, o mie de pistoale, să vie adevăratul poet. Să vie Reporterul! Reporterul Adi Crânganu, al cărui scris are vervă, adîncime, umor, este în prezent redactorul-şef al săptămînalului „Caraş-Severinul în 7 zile”, care apare la Caransebeş, mai mult decît o oră de pîine!, dar şi autorul a două volume de proză.

„În prezent nu este nici o deosebire între un jurnalist şi un mecanic auto, care poate să fie la fel de bun sau la fel de prost", declara, la un moment dat, Cristian Tudor Popescu, adăugînd că jurnalismul este o „prestare de servicii". „În momentul de faţă, se împachetează două picioare de damă lungi dezgolite cît se poate pînă sus, un ficat de bărbat adult expus, eventual nişte vată în nas de la un mort, e ca în reţeta aia a vrăjitoarelor de la începutul lui «Macbeth», şi asta este formula cu care se vinde, se face audienţă, se face rating, se fac accesări, toate astea înseamnă un singur lucru, înseamnă dictatura mass asupra media", mai spune CTP. Și, totuși, Adrian Crânganu rămîne un jurnalist de modă veche, care pariază pe forța cuvîntului scris.

Potrivit jurnaliştilor înşişi, cele mai mari provocări din industrie sînt reprezentate de jurnalismul de proastă calitate, prevalenţa senzaţionalului şi a jurnalismului de tip tabloid (22.13%), în timp ce aproape o cincime (17.23%) crede că cea mai mare problemă cu care se confruntă mass-media este poziţia sa economică slabă, agravată de criza economică globală. Jurnalismul era pe vremuri o profesie, în care cei ce-o practicau aveau un statut similar cu avocații sau cu medicii. În zilele noastre, toată lumea crede că pentru a fi jurnalist sînt suficiente o tastatură, un corector ortografic și atitudine. Un val de mediocritate a distrus profesia! Acest fapt a afectat calitatea produsului final. În anii 90, dacă spuneai că ești jurnalist, oamenii erau interesați. Acum este ca și cum ai zice că scrii poezii! Și mai trist este că actualii ziariști trebuie să se angajeze în posturi non-jurnalistice pentru a-și putea practica în continuare meseria. Astfel, un articol poate fi o premieră la nivel global, iar autorul său să nu-și poată achita chiria. Ca atare, jurnaliștii fie scriu, în paralel, materiale promoționale sau advertoriale, fie lucrează ca PR.

La fel ca în perioada lui Brunea-Fox, jurnalistul adevărat al secolului XXI, în România, este falit, neiubit, muncit, redus la tăcere și predispus la mită. Adrian Crânganu este jurnalist adevărat!