Articol

La o săptămână de la descinderile de amploare ale procurorilor și ofițerilor Direcției Generale Anticorupție la Universitatea „Eftimie Murgu“, din Reșița, au apărut voci care încearcă să minimalizeze cele întâmplate, pe considerentul că ar fi doar un caz izolat. Sau să se întrebe la câte alte universități din țară au fost infiltrați investigatori sub acoperire. Iar de aici și până la conspirația universală împotriva universității, nu mai este decât un singur pas. Se încearcă să se inducă ideea că unora de la București li s-a pus pata pe învățământul superior din Reșița și vor să-l închidă și că, în afară de cei cinci profesori dibuiți de DGA, toți ceilalți sunt curați. Nimeni nu a zis altfel. Mai mult, unele persoane din așa-zisa societate civilă, „oameni de bine“, cum ar veni, încearcă să acrediteze ideea că ziariștii poartă și ei vina faptului că relatează despre cele întâmplate la universitatea reșițeană. Că scriu aberații, că defăimează instiuția. Sigur, fiecare are dreptul să declare ce vrea. Stenogramele, însă, spun adevărul trist.

Într-o țară civilizată, în astfel de situații, ar fi trebuit să apară primele demisii. În primul rând, ale celor din conducerea universității. Nu e o scuză faptul că ei nu au știut ce se întâmplă în universitate, deși, în urmă cu doi ani, s-a mai vorbit despre apucături de acest gen. În plus, mulți studenți povesteau despre practici asemănătoare de-a lungul anilor. Este imposibil ca pe la urechile conducerii să nu fi trecut astfel de zvonuri „răutăcioase“. O demisie înseamnă un act de normalitate. Nimeni nu-ți taie capul pentru așa ceva şi nici nu se pune problema să nu mai poți profesa în viitor. Prin demisie îți asumi o greșeală sau mai multe fapte săvârșite de cei pe care îi coordonezi, care nu sunt niște pârliți de asistenți, ci ditamai cadre de nădejde: președintele senatului, un decan, un conferențiar și procurori. În Occident, la care ne tot raportăm, demisia vine de la sine. Nu și la noi.

De ce nu poate fi minimalizat tot ce s-a întâmplat în acești ani? Pentru faptul că la specializarea Drept European și Internațional studenții promovau examenele fără să se prezinte la ele. Unii nici măcar nu știau unde se află Reșița pe harta României. Aveau, însă, grijă de asta părinții lor, prin relațiile de tip caracatiță întinse peste tot în țară. Cu o diplomă de Drept European Internațional în buzunar și cu pilele care vor curge în continuare, mâine-poimâine devin diplomați de carieră, consilieri de miniștri sau șefi de guvern, iar ei vor fi proști ca noaptea, vorba românului. Dar cine să le pună la îndoială capacitatea intelectuală, cât timp îți flutură diploma obținută la Reșița?

Apoi, povestea cu investigatoarea nu este deloc singulară. O spun aceleași înregistrări ale procurorilor, prodecanul Franț fiind „prins“ și într-o altă relație amoroasă, cu o anume Andrada. Și câte alte Andrade n-or mai fi trecut prin patul său... Este imposibil ca măcar o parte dintre aceste fapte să nu fi fost cunoscute și de conducerea universității!

Și încă ceva. Președintele senatului a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, pentru scandalul de corupție de la Moldomin Moldova Nouă. Oare nici de acest lucru să nu fi știut conducerea universității, de vreme ce l-a menținut la conducerea senatului?

Este doar o întrebare adresată celor care, inexplicabil, aruncă cu vorbe grele în presă.