Articol

În urmă cu aproape un an, inspectorul şcolar general, Adrian Doxan, în perioada de pregătire a concursurilor de directori din şcolile judeţului Caraş-Severin, dădea o declaraţie „neinspirată”. Neinspirată din punct de vedere politic, fiindcă, din punctul nostru de vedere, este o afirmaţie înţeleaptă, plină de miez. Să ne aducem aminte ce spunea Doxan, în primele zile ale lunii octombrie 2016:

Dacă elevii, pentru a trece clasa, pentru a lua un premiu sau a dobândi diploma de bacalaureat, sunt nevoiţi să dea teste, lucrări de control, probe orale şi scrise, modelul succesului profesional la cadrele didactice a fost cu totul diferit. Un carnet de partid, o cunoştinţă, o audienţă sau un telefon inspirat deschideau uşa spre scaunul directoral, spunea Doxan.

Citatul nu este exact, era un rezumat al unui discurs mai lung susţinut de Adrian Doxan, chiar în biroul său, în faţa a vreo trei jurnalişti. Că a fost un enunţ cu impact teoretic asupra sistemului de învăţământ, nu ştim, ceea ce vedem, însă, este că afirmaţiile lui Doxan au reverberaţii peste timp şi produc efecte, acum, în pragul începerii noului an şcolar. E vorba de efecte concrete, materializate prin demiterea din funcţie a lui Adrian Doxan. Pentru că partidul care deţine în prezent puterea, PSD-ul, după cum se comportă, evident, nu doreşte şefi de deconcentrate apolitici. Senatorul PSD, Ionuţ Chisăliţă, a şi pus punctul pe „i” cu privire la acest subiect.

„Poate că e momentul să avem curajul să susținem un principiu: directorii de deconcentrate trebuie să fie oameni politici! O guvernare își poate pune în aplicare programul de guvernare cu oamenii săi! Bineînțeles, aceștia trebuie să fie profesioniști în domeniul lor de activitate! Pentru că, în final, ei vor răspunde în fața cetățenilor de rezultatele guvernării! Modul actual de a ne ascunde sub formula «noi nu facem politică, noi suntem tehnocrați» este o mare ipocrizie!”, a spus Chisăliţă.

Din punctul meu de vedere şi această afirmaţie conţine o formă de ipocrizie. Ce avantaje ale guvernării ar avea PSD-ul, dacă îşi va pune în fruntea Inspectoratului Şcolar Judeţean, oameni ca Benga, Cornici sau Feraru! Profesori care sunt soldaţi disciplinaţi de partid. N-am nimic cu aceşti dascăli, numai vreau să zic! Pentru că, de fapt, nu e vorba despre programul de guvernare, ci despre avantajele personale ale unor oameni! Să nu dai concurs, dar, concurs adevărat, nu unul aranjat în astfel de funcţii care presupun profesionalism, deschide porţile parvenitismului politic. Adică, obţinerea de posturi, prin numiri, de către apropiaţii politici, apropiaţi plasaţi în preajma partidului din pur interes: funcţi, putere şi bani! Iar sistemul se contaminează în profunzime, până în straturile din cancelariile şcolii. Iarăşi vor ajunge directori oameni numiţi de partid, nu prin concurs. Ceea ce, într-un fel, „îi va obliga” pe dascăli să facă politică partinică. Pe acei dascăli care vor să fie directori. Pentru că, altfel, sistemul nu le mai acordă şanse de promovare. Şi, uite-aşa, facem din dăscălime o clasă de manevră politică. Şi, atunci, unde mai este învăţământul?! Vorbim despre acel învăţământ de la care aşteptăm performanţe, învăţământ care să producă elevi eminenţi, apoi, studenţi şi profesionişti, testaţi şi trecuţi prin filtrul unor examene, concursuri naţionale şi internaţionale.

Da, este o ipocrizie a oamenilor politici, perpetuată pe la toate partidele care au fost la putere, atunci când spun că de la prefecţi, până la şefi de deconcentrate şi directori, trebuie puşi profesionişti şi nu soldaţi de partid. Acesta este discursul oficial, ipocrit. Pentru că realitatea a fost, şi este, exact pe dos. Dar, ştiţi cum se spune: „Ipocrizia (făţărnicia), este un omagiu pe care viciul îl aduce virtuţii!” În sensul că, de faţadă, chiar şi politicienii ştiu că aşa ar fi corect să se întâmple; de la un anumit nivel al sistemului bugetar, de la nivelul în care chiar se lucrează, politica nu ar avea ce căuta!