Articol

Primăria Reşiţa s-a apucat de reparat trotuarul de pe malul stâng al râului Bârzava. Pe sub trotuar a fost amplasată o ţeavă de gaz, iar săpăturile au deteriorat complet asfaltul, pe distanţă de mai mulţi kilometri. Clar, trotuarul trebuie refăcut complet,... sau reabilitat, termen cu care nu reuşesc să mă obişnuiesc, dar, asta e, barbarismul „reabilitare”, cu sensul de refacere, reparare, repunere în stare de funcţionare, ne-a invadat odată cu proiectele europene şi nu mai scăpăm de el. Odată cu trotuarul Primăria s-a gândit (asta îmi place, parcă şi văd Primăria căzută pe gânduri!), deci, s-a gândit să facă ordine şi-n copaci. E vorba despre arborii plantaţi între trotuar şi Bârzava. Şi decizia a fost radicală: se taie toţi pomii de la Hotelul Semenic, până la podul unde era fostul CET. Probabil că într-o etapă următoare operaţiunile de „reabilitare” vor continua pe mal în jos, până aproape de zona Triaj. Tăierile au început de ieri, 6 septembrie, şi, aşa cum ne-am obişnuit, de când cu era informaţiei digitale, orice acţiune împarte instantaneu publicul în două tabere: în susţinători şi adversari. Desigur, printre aceştia se află susţinătorii şi adversarii politici. Adversar politic fiind, nu se poate să-ţi scape o astfel de ocazie. Şi, primii care au semnalat „defrişarea Reşiţei” sunt ţărăniştii, care, în mod paradoxal, sunt cei mai înverşunaţi critici ai primarului liberal Ioan Popa. Mai înverşunaţi decât PSD-iştii. De ceva vreme, de la alegerile de anul trecut, până în zilele noastre, ţărăniştii îi bagă sule în coaste primarului. De foarte multe ori, motivat, alte ori, de dragul opoziţiei. Aici semnalam paradoxul, că, în Caraş-Severin, opoziţia se luptă cu… opoziţia. Dar, nu e treaba mea să stabilesc strategiile politice. Eu vreau să mă refer la Bulevardul Revoluţiei, din Reşiţa.

Deci, se taie pomii! Subiect sensibil în Europa, de când am început să luptăm pentru salvarea planetei. Corect! Aşa şi trebuie! Mai puţină poluare, mai multă natură!, e un slogan cu care sunt foarte de acord.

Acum, în legătură cu „reabilitarea” bulevardului pe partea dinspre Bârzava. Ca să-ţi dai un răspuns logic şi onest cu privire la un subiect, la o acţiune, dacă tot îţi dai cu părerea, o metodă bună este să te pui în locul celui care face acţiunea; ce ai face tu? Adică, ce ai face tu, cu banii pe care trebuie să-i admistrezi, cu forţa de muncă şi utilajele pe care le deţii. Păi, să vedem. Opozanţii tăierilor spun că 80 la sută din arborii de pe malul Bârzavei nu reprezintă un pericol. Poate să fie adevărat. Dar, arboretul de pe malul Bâravei e ca o felie subţire de pădure, cu pomi de tot felul, cu coroane crescute cum a dat mama natură. Frumos, nu? Dar, de fiecare dată când vine câte un vânt mai puternic, nu mai vorbim de furtuni, carosabilul se umple de crengi rupte de vânt. Arborii, cu coroane crescute în diferite forme, grosimi şi înălţimi, trebuie „toaletaţi”. Mă rog, alt termen de specialitate, care se referă la tăierea crengilor prea mari, a crengilor uscate, la tunderea coroanelor în formă regulată, la o dimensiune care să nu prezinte pericol. Toaletarea se face annual şi costă mult, foarte mult, unde mai pui că ocupă multă forţă de muncă şi utilaje. Plus că, uneori, mai încurcă şi circulaţia. Deci, dacă ar fi problema mea, n-aş lăsa natura să mă încurce în aşa hal pe bulevard! 

Buun, am vorbit de costuri, de eforturi. O altă metodă care te ajută să-ţi dai cu părerea este să te uiţi la alţii. Şi, dacă se poate să te uiţi la unii mai gospodari. Şi, m-am uitat. Peste tot în oraşele Europei, de-a lungul bulevardelor aranjate, netede, intens circulate, se află arbuşti ornamentali care nu cresc foarte înalţi. Sunt arbuşti care cresc „disciplinat” cu anumită formă şi înălţime. Uşor de întreţinut, uşor de înlocuit. Niciunde nu creşte pădure pe lângă bulevard. Zonele cu arbori înalţi şi păduroşi sunt în parcuri.

Una peste alta, folosind cele două metode de analiză: 1. ce ai face tu? 2. cum fac alţii?, am ajuns la concluzia că „Primăria s-a gândit bine” când a hotărât să sitematizeze malul Bârzavei, cu trotuar şi cu pomi cu tot. Desigur, mai rămâne şi să facă o lucrare „ca lumea”!

i.