Articol

Vorbim, astăzi, despre locurile de sărbătoare. Sigur, mai ales în opinia părinţilor noştri, sărbătoarea e o chestiune secundară, fiindcă munca trebuie să fie pe primul loc. Vorbesc despre părinţii noştri care şi-au consumat puterea de muncă în socialism, „spre comunism în zbor!” (aceasta cu „comunismul în zbor” era o expresie dragă activiştilor de partid şi versificatorilor de poezii patriotice). Îmi aduc aminte că părinţii mei s-au distrat „cu măsură”, distracţia fiind, într-un fel, vinovată. Iar, dacă ai apucat cumva să te distrezi, trebuia să-ţi speli „păcatul” prin muncă.

Totuşi, locurile consacrate pentru serbările, sărbătorile, petrecerile publice, reprezintă pentru o localitate spaţii simbolice, centre de coeziune, de comunicare, locuri încărcate cu afecţiune, amintiri colective, nostalgii. Orice amărât de cătun are un spaţiu rezervat pentru adunările de sărbători, la ruga satului, la târguri, la unele sărbători naţionale sau religioase. De regulă, hora se joacă în faţa bisericii, dar nu e obligatoriu, poate să fie şi în faţa căminului cultural, în faţa şcolii ori în vreun parc.

De-a lungul anilor, Reşiţa şi-a mutat locurile de sărbătoare, după dinamica de transformare a oraşului.

Să ne aducem aminte de câteva locuri publice în care se adunau reşiţenii, în aer liber, pentru a sărbători. În secolul XIX, un loc consacrat de sărbătoare, în Reşiţa, a fost Parcul „Josefin”, amenajat în 1871, cu prilejul sărbătoririi unui secol de la înfiinţarea uzinelor reşiţene. În acel loc se află, astăzi, Parcul Zoologic „Ion Crişan”. Parcul a fost loc de sărbători publice şi în perioada interbelică şi, mai apoi, în perioada socialistă. În perioada antebelică şi imediat după primul război mondial, un loc de întrunire publică era în faţa Casei Markovsky, aflată în apropiere de locul în care, mai târziu, în 1936, s-a construit Casa Muncitorească. De exemplu, aflăm de la istoricul Mircea Rusnac, că de la balconul Casei Markovsky, la 1 noiembrie 1918, a fost anunţată la Reşiţa proclamarea Republicii Bănăţene, moment salutat cu mult entuziasm de mii de reşiţeni. Apoi, cele două locuri importante pentru manifestări publice în Reşiţa, erau în faţa Casei Muncitoreşti şi în faţa Palatului Cultural (inaugurat în 1930).

După al doilea război mondial, interesant lucru, comuniştii s-au ferit să organizeze în oraş petreceri populare. Sărbătorile erau fie defilări patriotice, fie întruniri patriotice pe stadioane, strict regizate. Astfel, serbările populare au fost ţinute la Parcul Zoologic, pe Valea Stârnicului (după stadionul din Valea Domanului, spre dealul Ghica), precum şi la „Şura Ortacilor” sau, mai scurt, la „Şură”. „Şura”, un platou de pe malul lacului de acumularea Secu, ce şi-a luat numele după o construcţie în stil rustic, denumită „Şura Ortacilor”, a fost timp de o jumătate de veac cel mai îndrăgit loc de distracţie şi relaxare al reşiţenilor. E cunoscut faptul că după defilările de 1 Mai şi de 23 August, toată Reşiţa se golea şi toţi reşiţenii mergeau la serbarea câmpenească de la „Şură”.

În perioada postdecembristă, serbările populare, concertele şi spectacolele în aer liber s-au mutat în oraş. Primarul Mircea Popa a organizat primul spectacol de artificii, de Zilele Reşiţei, la Muzeul de Locomotive, în 1997. În acei ani, petrecerile cu muzică şi tarabe, au fost organizate pe stadionul de atletism de lângă pasajul ce leagă Govândariul de zona Triaj, dar şi în centrul civic, adică în Piaţa „1 Decembrie 1918”. Între anii 2004 şi 2008, în mandatul primarului Liviu Spătaru, sărbătorile Reşiţei au fost organizate în centrul civic. Când a venit primarul Mihai Stepanescu, acesta le-a mutat din nou pe stadionul de atletism. În anul 2013, Mihai Stepaescu a venit cu o inovaţie. A oprit circulaţia pe artera dintre Reşiţa şi Câlnic, organizând serbările lângă hala Câlnicel. Din anul 2016, primarul Ioan Popa, a venit şi el cu o inovaţie, a organizat două locuri de desfăşurare a sărbătorilor, astfel, Zilele Reşiţei au fost sărbătorite şi în centrul civic şi în Parcul Tricolorului din Govândari. În 2017, a fost la fel, şi în centru şi în Parcul Tricolorului. După discuţii interminabile şi confruntări de idei, primarul Popa a mutat Zilele Recoltei de anul acesta pe locul găsit de Stepanescu, adică, la Câlnicel. A fost, însă, o sărbătoare cam leşinată. Puţină lume. „Altfel era dacă era în Parcul Tricolorului!” spuneau reşiţenii, cu care nu mai ştii cum să ieşi la capăt!

Şi, căutările au continuat. La sfârşitul săptămânii trecute, Primăria a organizat Festivalul Etnica, târg al etniilor din Banat, şi a găsit un nou loc de desfăşurare pentru reşiţeni, pe platoul din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor. Un loc foarte bun, din punctul meu de vedere; nu încurcă circulaţia, se poate ajunge uşor cu maşinile, e un loc protejat, plăcut, aproape de centrul civic. Dar, reşiţenii iarăşi n-au venit! A fost, tot aşa, o sărbătoare leşinată, cu mai mulţi artişti pe scenă şi mai mulţi comercianţi în piaţă, decât public. Cine e de vină? Slaba publicitate sau, totuşi, locul?! Am întrebat câţiva reşiţeni care este părerea lor. Unul mi-a răspuns că, „N-are lumea bani, dom-le!”, iar trei din patru mi-au spus, „Ehei, dacă se făcea în Parcul Tricolorului, altcum stătea treaba! Venea multă lume!”  Na, cum faci, nu faci bine!

Aşadar, Reşiţa încă îşi caută un loc de sărbătoare.