Articol

Liviu Dragnea este unul dintre numeroșii politicieni români condamnați de justiția română. E drept, nu pentru furt ori pentru fals, uz de fals și abuz în serviciu. Liviu Dragnea a primit un an, cu suspendare, în dosarul „Fraudă la referendum“ pentru demiterea fostului președinte Traian Băsescu. Unii au spus că fapta lui Dragnea nu a fost una atât de gravă încât să se ajungă la condamnare. Alții, care știu cu ce se mănâncă legea, converg spre ideea că și cel care fură un ou sau un bou – dacă s-or mai găsi din ăștia -, e la fel de hoț precum cel care a furat cu vagonul.

Personal, consider că e mai puțin important faptul că Dragnea este un infractor. Nu este nici primul și nici ultimul politician român în această situație. S-a întâmplat să cadă măgăreața pe capul său, în condițiile în care și alți politicieni au procedat în mod asemănător în campaniile electorale sau la vreun referendum. Cu adevărat revoltător mi se pare faptul că Dragnea, infractorul Dragnea, a ajuns să conducă, chiar și pentru câteva luni, un partid. Cel mai mare din istoria post-decembristă. După demisia din guvern și o tentativă de retragere din viața politică, Liviu Dragnea nu s-a împăcat cu postura de „nimeni“, spre care se îndrepta și și-a convins colegii și prietenii din partid să-l susțină în disputa cu Rovana Plumb. Misoginii atâta au așteptat, iar Dragnea a ajuns „El lider maxim“ nu doar peste social-democrații din Vlașca și Teleorman, ci pentru toți pesediștii din țara asta. Fără niciun pic de rușine.

PSD marchează în felul acesta o nouă premieră, după condamnarea, cu executare, a unui fost lider de partid, Adrian Năstase. Măcar ăsta a avut scuza, dacă se poate invoca așa, că a ajuns la pârnaie după ce i s-a terminat mandatul. E drept, când și-a dat demisia din guvern, Dragnea era doar prim-vicepremier. Potrivit butadei „Orice șut în cur este un pas înainte“, Liviu Dragnea a renăscut precum pasărea Phoenix. Însă, în pofida talibanilor, gen Oprișan de la Vrancea, partidul nu a ieșit întărit din această nefericită întâmplare, ci sifonat în privința imaginii lui în lume. Asta, în cazul în care liderii social-democrați mai țin seama de așa ceva.