Articol

La casa de marcaj a unui supermarket din oraş. Mă pregătesc să plătesc când, din dreapta locului în care mă aflam, apare un bărbat în vârstă şi simplu, după hainele pe care le purta, ţinând în mână o plasă cu câţiva cartofi mărunţi ca pentru pus în pământ primăvara, nicidecum de mâncat. Vocea bătrânului e revoltată, chiar tunătoare, dovadă că dintr-o dată s-a făcut linişte, iar toate privirile cumpărătorilor şi angajaţilor erau îndreptate spre plasa pe care o flutura mânios.

Omul era revoltat pentru faptul că plătise patru lei şi ceva, aproape cinci, pentru o mână de cartofi. „Hoţie pe faţă”, i-a strigat el fetei de la casa de marcaj. „Cum e posibil să dai atâţia bani pe nişte amărâţi de cartofi? Vă bateţi joc de ăştia bătrâni. Să vă fie ruşine”, a continuat scandalizat bătrânul, sperând să-şi găsească susţinători să-i ţină isonul. O mulţime de ochi se fixaseră asupra sa, curioşi la ceea ce urma să se înbtâmple.

Angajata supermarketului s-a uitat pe bonul de casă, apoi la plasa cu barabulele cât nuca, explicându-i bătrânului că nu fusese furat, că atât atât costau acei cartofi care aveau, totuşi, ceva aparte, fiind cartofi bio. „Ce cartofi bio, doamnă? Mă faci prost în faţă? Sau crezi că n-am mai văzut cartofi în viaţa mea? I-auzi la ea, cartofi bio! Doar n-or fi crescuţi în laborator, în eprubete, ”i-a replicat şi mai furios bărbatul.

Degeaba i se explica ce era cu cartofii bio. Că nu erau trataţi cu chimicale, că gândacii Colorado erau adunaţi bucată cu bucată şi nu stropiţi cu soluţie şi alte chestii de felul acesta.  El ştia una bună: plătise aproape cinci lei pentru o mână de cartofi. Pentru el, era furt pe faţă căci, de când se ştia pe pământ, cartoful nu sărise de un leu şi jumătate. Hai 2 lei, în piaţă, la ţărani.

Bătrânul s-a potolit abia în momnentul în care cei de la supermarket au decis să-i înapoieze cei patru lei şi ceva pe care îi dăduse pe cartofi. Faţa i s-a luminat şi sângele i-a revenit în obraji. Pentru el a fost ca o mică victorie şi o lovitură dată supermarketurilor de sorginte capitalistă. Şi-a primit banii, a zâmbit larg, şi-a rotit privirea, apoi a părăsit magazinul asteptând parcă aplauzele celorlalţi cumpăratori, aplauze care nu au venit, însă.