Articol

Spaţioasa Aulă „1 Decembrie 1918” a Primăriei Caransebeş s-a dovedit din nou neîncăpătoare pentru valul de iubitori de cultură care au dorit să fie prezenţi miercuri, 29 noiembrie, la prezentarea volumului „Valea cu ierburi amare”, semnat de Bata Marianov, dar şi la lansarea primului număr al noii serii a revistei „Interferenţe”, apărută sub egida Casei de Cultură „George Suru” din municipiu. Au fost de faţă la acest dublu eveniment cultural scriitori din Caransebeş, Reşiţa şi Timişoara, reprezentanţi ai administraţiei locale, cadre didactice şi deopotrivă elevi.

În deschidere, Mircea Moscovici, directorul Bibliotecii Municipale „Mihail Halici” şi amfitrionul manifestării, a vorbit despre omul de cultură Bata Marianov, care nu este altcineva decât iniţiatorul primului Simpozion de sculptură monumentală în lemn, care s-a desfăşurat în Parcul Teiuş, în anul 2003. „Astăzi îl vom cunoaşte însă pe Bata Marianov în calitatea sa de scriitor, latură a personalităţii sale care, pot să afirm, tinde a-l face probabil la fel de cunoscut ca şi cea de sculptor.”, a spus Mircea Moscovici. El a mai precizat că, sub pretextul unei scrieri memorialistice, volumul prezintă tribulaţiile autorului, considerentele sale atingând anumite aspecte ale lumii contemporane, având, pe alocuri, caracterul unui roman filosofic.

Senatorul Marcel Vela, vechi şi bun prieten al autorului, a vorbit despre prima întâlnire cu Bata Marianov, petrecută în anul 2000, atunci când fostul edil al Caransebeşului era prefect al judeţului. Fostul primar al Caransebeşului a mai adăugat că, deşi a trăit în Germania şi Franţa, Bata Marianov, care este şi Cetăţean de Onoare al oraşului, s-a stabilit la Caransebeş şi a făcut pentru municipiu poate mai mult decât alţi oameni originari din localitatea de pe malurile Timişului şi Sebeşului.

În discursul său, regizorul Ioan Cărmăzan, care s-a declarat încă de la început un fan al autorului, s-a referit la faptul că, în această carte, descoperă un Bata Marianov care se depărtează de acel Bata Marianov care îşi povesteşte viaţa, şi care se duce acum spre literatura de cea mai bună calitate.

După ce actriţa Dana Pocea a citit câteva pagini din cartea „Valea cu ierburi amare”, poetul şi cronicarul dramatic Ion Cocora, directorul Editurii „Palimpsest”, recompensat recent de Uniunea Scriitorilor din România ca premiul pentru „Cea mai bună carte de poezie pe anul 2016”, a vorbit despre cea de al doilea volum din ciclul „Snopul nelegat”, care se deosebeşte radical de primul, care a fost scris în genul confesiv, aparent memorialistic.

„Bata Marianov este un artist tot timpul răzvrătit, a spus criticul şi scriitorul Gheorghe Jurma, directorul Editurii TIM. El a plecat nemulţumit în Germania, în anii ’80, apoi s-a mutat în Franţa, pe urmă a ajuns a concluzia că la fel de nemulţumit este şi acolo, concluzie trasă din raportul cu condiţia artistului, cam aceeaşi în capitalismul prosper din Vest, cu aceea din comunismul sărac din Răsărit. Dintr-o astfel de răzvrătire, întors în România după anii ’90, i-a venit lui Bata Marianov pofta de a scrie, atunci când a constatat că prin sculptură n-ai cum să-ţi manifeşti nemulţumirea. Prin scris, poţi. În toate cărţile pe care le-a publicat, există, se exprimă atitudinea lui, gândirea, viziunea lui despre artă, despre viaţă, despre oameni, a mai spus Jurma.

După ce le-a mulţumit celor prezenţi, dar şi celor care au vorbit despre el, Bata Marianov a mărturisit că a scrie nu e acelaşi lucru cu a sculpta, deşi într-un fel seamănă. „Un critic literar spunea că se îndoieşte foarte tare în privinţa talentului acelor prozatori care nu reuşesc altceva decât să-şi descrie veridic şi cu un oarecare cinism soacrele. Dacă n-ai găsit altceva pe care să-l aşezi într-o anumită constelaţie, de altă natură, într-o altă structură, a descrie sau a reda ceea ce ai trăit sau simţit nu este chiar aşa de complicat. A te ridica, însă, până la nivelul literaturii, acum îmi dau seama, înseamnă să mergi pe un drum anevoios, şi nu ştiu cât de departe voi reuşi să duc această plăcere pe care mi-am asumat-o. Spun asta fiindcă îmi face la fel de mare plăcere să scriu, pe cât, în tinereţe, îmi făcea să sculptez. Şi acum îmi place asta, dar parcă mai mult să scriu”, a mai spus Bata Marianov.

În final, autorul a oferit autografe celor care s-au arătat dornici să-i cumpere şi să-i citească romanul.