Cu această încurajare sportivă să ne salutăm astăzi, de 1 Decembrie. Ideal ar fi să o facem în fiecare zi, dar este bine că apelăm la ea măcar de Ziua Noastră Naţională. Măcar astăzi, să simţim emoţia marilor momente din viaţa oricărui popor.
Nu mă leg de faptul de ce alţii sunt uniţi şi noi nu. De ce alte naţii duc patriotismul in extremis, până la pragul trecerii în naţionalism, şi nu mai fac caz, ca noi. Nu mă leg de alţii, până nu voi înţelege de ce la noi Marea Sărbătoare a neamului se ţine în două locuri şi nu într-unul singur, cu două discursuri complet diferite, în funcţie de cine e la putere şi de cine face opoziţie într-o Românie în care dezbinarea în rândul clasei politice ţine loc de înjurături. Nu mă leg de ce este lîn alte părţi, până nu voi înţelege de ce unii se consideră mai români decât alţii şi de ce aceia care gândesc altfel sunt socotiţi în solda străinătăţii.
Astăzi, de Ziua Noastră Naţională, să încercăm să nu ne mai privim pieziş şi nici să nu ne mai aruncăm vorbe de ocară. Să ne dezbrăcăm de orgolii, de frustrări şi de trecutul post-decembrist al luptelor surde duse de partide, pentru a încerca să fim mai buni, mai calzi şi mai mai înţelegători cu cei care nu gândesc ca noi, dar alături de care trăim visul României de pretutindeni.
Pentru ea, România de mâine, astăzi să scandăm la unison precum o galerie: „România, haide România!”
RSS Feed