Articol

Membrii Asociaţiei Luptătorilor în Revoluţia din Decembrie 1989 au marcat joi, 21 decembrie, trecerea a 28 de ani de la evenimentele petrecute la Caransebeş, în Aula „1 Decembrie 1918” a primăriei municipiului, la eveniment fiind prezenţi edilul municipiului, Felix Borcean, oaspeţi de la Timişoara, precum şi participanţi la evenimentele petrecute în urmă cu 28 de ani, sau ofiţeri ai Armatei Române.

Dan Silviu Avram şi-a exprimat regretul pentru faptul că, cu fiecare an care trece, sunt tot mai puţini cei care se adună să marcheze evenimentul. „Este îngrijorătoare lipsa de interes pentru un eveniment major în istoria modernă a oraşului nostru. Atunci, muncitorii şi o mare parte dintre cetăţenii Caransebeşului au declanşat o mişcare care nu a fost spontană, pentru că ea a fost pregătită în urma evenimentelor petrecute în zilele precedente la Timişoara, fiind coordonată de câţiva băieţi tineri, pe atunci, cu suflet mare, cu un curaj şi o disperare pe măsură. Titlurile de «revoluţionar» sunt, până la urmă, efemere, chiar dacă unii dintre noi beneficiem de anumite avantaje. Ele poate că nici nu certifică şi nici nu răsplătesc activitatea, riscul şi curajul acelora care, atunci, au fost aici, la fosta Miliţie a oraşului, dar şi în celelalte puncte unde, în acea zi, s-a manifestat, generând apoi preluarea puterii, noi urmându-i pe timişoreni, cu toate presiunile la care am fost supuşi de organele de represiune”, a spus Dan Avram.

După ce s-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor decedaţi în decembrie 1989, dar şi pe parcurs, primarul Felix Borcean a vorbit despre cei care au fost implicaţi în această „mişcare sinceră de la Caransebeş”, numind-o astfel ca răspuns la informaţiile apărute în ultimele zile, referitoare la orchestrări, comploturi şi alte acţiuni care pun sub semnul întrebării ideea de revoluţie. „Îmi aduc aminte şi acum, cu emoţie, elev fiind în clasa a noua, la acea vreme, de vuietul care venea dinspre Strada Scânteii, cum se numea pe atunci, cu acel marş imens al oamenilor de la ICM, şi la fel de bine îmi aduc aminte cum am zbughit-o din casă, alături de tatăl meu, şi am venit aici, în Piaţă, alături de marea mulţime de oameni care, cumva, se bucurau, dar în acelaşi timp se şi temeau de ceea ce se întâmpla în acele zile”.

Mihail Rădulescu, preşedintele de onoare al Asociaţiei Luptătorilor în Revoluţia din Decembrie ’89, a fost extrem de virulent la adresa colegilor de organizaţie. „Sunt convins că eu, unul, am ajuns la momentul zero. Nu-mi vine să cred, mai ales după cei 28 de ani scurşi de la Revoluţia din 1989, că membrii ALRD ’89 Caransebeş sunt tinerii curajoşi care şi-au riscat chiar şi viaţa pentru libertate, alături de care m-am aflat în acele zile şi săptămâni. Ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă cu noi? Suntem fiecare pe cont propriu? A dispărut ideea de solidaritate? Nu ne mai pasă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru? Nu ne mai respectăm între noi, dar vrem respectul altora? În Decembrie ’89 am fost o mare familie, chiar dacă nu ne prea cunoşteam între noi. Acum suntem nişte «NIMENI»! Puteţi să vă supăraţi pe mine pentru acest cuvânt, dar suntem nişte «NIMENI»! Degeaba au murit tinerii atunci? Simt că, de fapt, am devenit ceea ce eram înaintea zilei de 21 Decembrie 1989, adică nişte împăcaţi cu soarta. Nu mai reprezentăm un reper, un model, un simbol de urmat, ci suntem nişte oameni absolut normali, care-şi văd de propriile familii şi interese, şi care şi-au uitat menirea pecetluită pe baricade în 21 decembrie 1989. Unii au cedat cadourilor şi sinecurilor oferite de cei care azi sunt la putere, iar în decembrie ’89 pur şi simplu implorau milă. Cei mai mulţi dintre membrii ALRD ’89 Caransebeş au abandonat de bunăvoie lupta! Ei cred că au doar drepturi. Greşit! De fapt, ei au doar obligaţii! Drepturile sunt urmarea îndeplinirii tuturor obligaţiilor prevăzute de statutul nostru. Nu am avut, ani buni, parte de o comemorare care să rămână în istorie, peste timpuri, în urbea noastră. Comemorarea de azi, pentru mine, Mihail Rădulescu, preşedintele vostru de onoare, este O MARE RUŞINE, mai ales dacă ne gândim la morţii şi la răniţii din decembrie 1989, care de sus, din cer, şi de lângă noi, ne întreabă: chiar am murit degeaba? Chiar degeaba ne-am vărsat sângele pe caldarâm şi am sfidat moartea? Camarazi, eu, Mihail Rădulescu, vă mai dau o ultimă şansă...”.

Timişoreanul Costel Balint a spus că deşi dorinţele caransebeşenilor privind acel decembrie 1989 nu s-au împlinit în totalitate, mai e nevoie şi de puţină răbdare, dar prin unitate se va putea ajunge şi la rezultate. Celălalt reprezentant al municipiului de pe Bega, Dumitru Curiban, a reamintit faptul că municipiul Caransebeş este al treilea oraş care a ieşit să sprijine protestele de la Timişoara. Cei doi oaspeţi au oferit apoi premii – cărţi, primarului Felix Borcean, şi o medalie lui Mihail Rădulescu.

În încheiere, Aurel Păsat, cel care în decembrie 1989 a confecţionat manifestele anticomuniste, a ţinut să-i răspundă preşedintelui de onoare al Asociaţiei, afirmând că, asemenea politicienilor, şi liderii Asociaţiei Luptătorilor în Revoluţia din Decembrie ’89, prin dezbinarea membrilor, au creat această situaţie. „Sunt curios să văd, anul viitor, la Centenarul Unirii, câţi vom mai fi. Tot atâţia, sau, ca urmare a unor indemnizaţii şi cadouri, vom fi doar trei sau cinci, şi invitaţii de la Timişoara. Prieteni, haideţi, începând de la lideri, să fim atenţi ce mesaj transmitem în aceste discursuri, haideţi să dăm importanţa cuvenită evenimentului şi să nu ne mai considerăm unii pe ceilalţi «nimeni», ci să ne apreciem aşa cum suntem – mai mari sau mai mici, mai competenţi sau mai incompetenţi în domeniile noastre de activitate. Nu suntem «nimeni»! Suntem nişte oameni care am schimbat un sistem. Eu mor pentru acest ideal, o spun cu maximă sinceritate. Şi să nu ne fie ruşine de ce am făcut atunci!”, a mai spus Aurel Păsat.

Revoluţionarii au coborât apoi în parcul din faţa primăriei, unde au au fost depuse coroane de flori la Monumentul Revoluţiei. Toţi participanţii la eveniment s-au deplasat, apoi, pe sub Arcul Înfrăţirii Spiritual-Creştine şi pe Calea Sacră din faţa Episcopiei Caransebeşului, spre monumentul amplasat în faţa fostei Miliţii, acolo unde, în urmă cu 28 de ani, s-a tras asupra manifestanţilor şi unde, la fel ca şi atunci, poarta era deschisă...

Slujba de pomenire a Eroilor Revoluţiei a fost oficiată de un sobor de preoţi. Şi aici, revoluţionarii, cărora li s-au alăturat reprezentanţii social-democraţilor în Consiliul Local Caransebeş, au depus coroane de flori la crucea-monument dedicată Revoluţiei.