Articol

Bradul este simbolul Crăciunului, la fel cum iepuraşul reprezintă emblema Paştelui. Spre deosebire de brad, care nu are voie să ne lipsească din casă în această perioadă a anului, iepuraşul e mai mult simbolic, de decor chiar. El nu poate fi împodobit şi nici măcar sacrificat precum mielul, copiii preferându-l doar pe cel de ciocolată.

De la o vreme, locul bradului natural a fost luat de cel artificial care are avantajul că nu-i cad acele, că rămâne mereu verde sau argintiu, după caz, că te ţine nu doar o iarnă-două, ci şase-şapte, că îl poţi monta şi demonta în câteva minute. E drept, un astfel de brăduţ costă mai mult însă, vorba aceea, dai un ban, dar ştii că face. În plus, salvează de la tăiere în fiecare an sute de mii de brazi. Grija faţă de pădure pare să reprezinte o constantă a politicii dusă de ROMSILVA deşi, există voci care susţin că în realitate lucrurile nu stau chiar aşa.

Poate şi din acest motiv direcţiile silvice scot an de an la vânzare, tot mai puţini brazi. Direcţia Silvică Reşiţa a oferit spre vânzare în acest an vreo 300 de brazi, după o pauză de câţiva ani. Adică, un brad la 1.000 de locuitori. E puţin? E ca şi cum nu ar fi scos. Culmea e că, deşi numărul lor a fost ridicol de mic, avem informaţii că nici ăştia nu s-au vândut toţi. Nu pentru că ar fi fost prea scumpi, ci pentru că oamenii nu sunt dispuşi să arunce banii pe caricaturile de brazi din pieţe. Brazi mici şi urâţi, de care mai bine te lipseşti.

În Occident, brazii de Crăciun reprezintă o mare afacere, cu încasări anuale de sute de milioane de euro. În ţări care nu au nici pe departe potenţialul natural al României, există pepiniere întinse pe zeci de hectare. Astfel de brazi ajung în toată Europa de Crăciun. Chiar şi în magazinele din România. Da, chiar şi în România, ţara peste care pică pădurea, fără ca statul să înveţe ceva din experienţa unor ţări care dovedesc că ştiu să facă bani din orice!