Menu

Articol

Daniel Onaca - pescar de stări şi amintiri prin fiorduri personale

Pentru Daniel Onaca, reşiţeanul-suedez, anul 2017 a fost bogat în producţii literare, scriitorul publicând trei volume în limba română, la editura Coresi, Bucureşti, 2017. Daniel Onaca s-a născut la Reşiţa, în anul 1954, iar din 1984 s-a stabilit în Suedia, unde a luat viaţa şi studiile aproape de la început. În Suedia a mai făcut o dată liceul, apoi două facultăţi, una de biblioteconomie şi istoria literaturii, alta de lingvistică, absolvind şi un master în România, la Cluj. A debutat târziu în volum, în 2016, cu critică literară, însă, în cei doi ani de de la debut a publicat deja 7 volume de critică, proză şi poezie, din care unul în limba suedeză („Från jordelivet till himlens tullar - rumäsnka folksagor och sägner” - „De la pământ la vămile cerului - poveşti şi snoave româneşti”, 2016).

Am primit, în această săptămână, de la Daniel Onaca cele trei volume publicate în 2017. Este vorba despre volumul, „La gura fiordului - versuri”, ed. Coresi, Bucureşti, 2017, Poveşti de la malul pescarilor din Limhamn - culegere de istorii scandinave”, Coresi, Bucureşti, 2017, şi „Parfum de imortele - Poeme haiku în stil clasic”, ed. Coresi, Bucureşti, 2017.

Întâlnirea poetică a unor locuri mai noi cu amintiri mai vechi

„La gura fiordului” este un volum imposibil de schiţat în câteva cuvinte, deoarece cuprinde şapte secţiuni cu totul şi cu totul diferite. În prima parte, intitulată „Iazul cu nuferi”, scriitorul publică prozeme, texte scurte cu caracter liric, izvorâte din amintiri despre oraşul natal, dar şi din alte locuri ale României. Astfel, în primul prozem, intitulat „La vadul cu suporteri”, îl aflăm pe scriitor aşezat pe brâul de beton din faţa bisericii din fosta piaţă reşiţeană Pătru Iacob, stând de vorbă cu un cerşetor-filozof, în vreme ce puhoiul de suporteri se revarsă pe trotuar, după un meci de fotbal în Valea Domanului. Partea a doua a volumului, „Şapte poeme hai-hui”, cuprinde poeme în care autorul, în prima fază, descrie în proză locul, întâmplarea, starea, care a născut versurile, după care urmează poemul, concentrat, mai scurt decât descrierea. Avem, astfel, starea născută imediat după trecerea furişată a graniţei ţării, apoi, starea iscată din întâlnirea unui râu scandinav cu un râu din amintire, pe care îl intuim a fi Bârzava, şi altele. În volum, mai sunt şi poeme despre eroi mitologici scandinavi, Sigurd, Sigrun, Harald etc., precum şi „incisive” inscripţii la răscruci. Din această secţiune, intitulată „Şapte inscripţii la răscruci”, cităm una dintre „inscripţii”:

„pe umerii acestei cruci
odihnesc suferinţele
tuturor celor care
se abat de la normele
majorităţii”

Poveşti pescuite prin fiorduri

Volumul „Poveşti de la malul pescarilor din Limhamn - Culegere de istorii scandinave”, aşa cum îi arată şi titlul, sunt publicate povestiri culese de autor de la pescari-povestitori, în cursul peregrinărilor sale prin sudul Suediei, în ţinuturile Skaniei. Povestirile sunt încărcate cu mister, cu întâmplări ciudate, însă toate pline de tâlc, evidenţiind o parte din straturile profunde ale sufletului scandinav.

Bijuterii japoneze, în străluciri româneşti

În volumul „Parfum de imortele”, cu prefaţa de Marius Chelaru, rodeşte una din pasiunile majore ale scriitorului reşiţean-suedez, Daniel Onaca, şi anume „bijuteria poetică japoneză” pe nume haiku. Am mai scris despre haiku-urile lui Onaca, anul trecut, după ce am citit „O iarnă scandinavă”, impresionat fiind de felul în care poetul surprinde măreţia îngheţată a cerului scandinav, dar şi blândeţea troienelor încălzite de răsuflarea renilor. De data aceasta, în „Parfum de imortele”, Daniel Onaca dedică haiku-uri-imortele celor patru anotimpuri. Citez unul din haiku-urile de iarnă, încărcat de tristeţea bunicilor, rămaşi orfani de nepoţi, care, probabil,... au plecat în Suedia sau prin alte zări:

„nepoţii plecaţi -
bunul tot mai mângâie
darul de Crăciun” 
 
„Poetul se joacă de-a respinsul normelor, aplicându-le, repectându-le, vrând cu tot dinadinsul, parcă, să prindă-n plasă vreun eventual critic; ne surprinde plăcut metoda prin care valorifică într-un stil inconfundabil, legende, mituri, obiceiuri şi tradiţii autohtone, mizând pe expresivitatea lexicului limbii române”, scrie Ioana Bud, despre Daniel Onaca, pe coperta patru a volumului „Parfum de imortele”.

Powered by Jasper Roberts - Blog