Articol

Arta nu mai este ce a fost odată. Lumea se schimbă rapid de la un an la altul, de la o zi la alta. În bine sau în rău, e o altă poveste şi o altă temă de discutat ori de analizat. În acest context, lumea artistică se schimbă şi ea. Cultura dobândeşte valenţe nebănuite în urmă cu treizeci-patruzeci de ani. Neacceptate, aş putea spune, într-o lume în care obscenităţile erau privite dincolo de actul artistic. Astăzi, în epoca relaţiilor virtuale şi mai puţin umanizate, obscenităţile şi pornografia sunt prezente ca un firesc nu doar în viaţa personală, ci şi în artă şi cultură. Lovindu-te de ele zi de zi, e imposibil să nu te contaminezi. Să accepţi sau, măcar să încerci să crezi, că acesta este trendul.

Iau două exemple de dată recentă. Un teatru din Bucureşti a pus în scenă o piesă de teatru în care actorii joacă cu pantalonii în vine, iar actriţele nu se sfiesc să-şi încânte spectatorii cu picioarele lungi, larg desfăcute, mimând lasciv scene de sex. La prima vedere, am putea spune că actorii nu au nicio vină, ei nu fac altceva decât să-şi interpreteze rolurile, să intre în pielea personajelor, pentru a mulţumi spectatorul care plăteşte 31,5 lei pe biletul de la intrare. E artă sau nu e artă? O întrebare cu două răspunsuri, în funcţie de vârsta spectatorului, de aşteptările sale de la actul de cultură şi de la alinierea la ceea ce se poartă astăzi în Europa şi în lume.

Un alt exemplu vine de la Botoşani acolo unde a avut loc recent Gala premiilor Eminescu, o manifestare tradiţională, cu finanţare de la buget şi cu participarea unor personalităţi ale locului. Anul acesta, a fost prezent chiar ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti. A fost scandal cât Casa Poporului când juriul a decis să premieze poezia unei tinere creatoare. O altfel de poezie, una mai degrabă aparţinând genului  pornografic. Intrigaţi, spectatori s-au ridicat şi au părăsit sala. Nu toţi, doar o parte căci, ca peste tot în lume, există şi oameni ce se cred mai destupaţi la minte. Vizionari, altfel spus. Iată fragmente din poezia premiată la Gala premiilor Eminescu:

„Eu sunt tipa pe care aţi hărţuit-o, tipa pe care aţi numit-o curvă, prostituată

Persoană, persoană, persoană

Eu sunt tipa pe care o urâți, aș fi trebuit să fiu băiat, astfel aș fi lângă voi

Și dacă un poet ejaculează pe fața unei femei este artă

Și dacă un poet f...e o femeie în timp ce doarme este artă, nu viol

Îmi pare rău, nu sunt poemul victimei pe care îl așteptați

Îmi pare rău nu sunt poeta europeană, cool,

Nu sunt tipa care spune la microfon: eroul este un bărbat”

Ce ziceţi, am dreptate că lumea se schimbă într-un ritm ameţitor, că poezia nu mai e poezia din manualul de şcoală, că arta nu mai e arta pentru puritani, că înţelesurile devin tot mai ... neînţelese? Şi ce e rău? în asta, ar spune unii, dar ce e bine, ar răspunde indignaţi conservatorii, adepţii versurilor lui Eminescu, Coşbuc ori Minulescu.