Articol

Simona Halep ne-a făcut să începem ziua fericiţi. La o oră la care unii români încă dormeau ori leneveau în aşternut într-o zi liberă dată de Unirea Principatelor Române, tenismena noastră a spulberat-o pe Carolina Pliskova în turneul de la Melbourne şi s-a calificat în semifinalele primului turneu de Grand Slam al anului.

Victoria cu 6-3, 6-2 este una indiscutabilă. De mare campioană. La 0-3 în primul set, Simona s-a resetat tactic, dar mai ales mental şi a câştigat nouă jocuri la rând. Dacă ar fi făcut acest lucru cu o jucătoare venită din calificări ori cu una de locul 100 al clasamentului ATP, treacă-meargă. Am fi zis că ar fi fost normal să fie aşa când esti numărul 1.  Numai că, Simona Halep a demonstrat astăzi că este numărul 1 şi când joacă cu altă fostă jucătoare numărul unu care, dacă ar fi învins-o, ar fi avut ea şansa să lupte să redevină numărul unu. Simona nu i-a dat nicio şansă. Poate doar la începutul meciului, cu break pe serviciul său. În rest, pe teren a fost o singură jucătoare, disciplinată, exactă, exuberantă care îşi cunoştea valoarea şi potenţialul de la ora meciului.

Mental, Halep domină turneul australian. Prin ceea ce a făcut până acum, le-a închis gura cârcotaşilor. În primul rând a celor de acasă care de-a lungul timpului au taxat-o pentru fiecare punct pierdut şi au jubilat după fiecare eliminare în faţa adversarelor. Prin atitudinea ei de până acum i-a pus la zid pe cei care vehiculau tot felul de aberaţii. Inclusiv că se dădea accidentată, ca o justificare a neputinţei de a câştiga în faţa Serenei sau Sharapovei. Nici nu vreau să mă gândesc ce i-ar fi strigat unii dacă ar fi chemat de două ori medicul, aşa cum a făcut-o Davis în acel set maraton. Cu siguranţă că pe Davis au înţeles-o că avea probleme cu piciorul, însă Simonei nu i-ar trecut cu vederea nici în ruptul capului.

În alte vremuri, victoria de astăzi s-ar fi încadrat în categoria celor dedicate Unirii Principatelor Române. În vremurile de acum, când statul nu are nici un merit în formarea şi susţinerea financiară a sportivilor de acest gen, victoria este în primul rând a Simonei Halep şi a familiei sale. Dacă ea ne-o dedică şi nouă celor care ne trezim cu noaptea-n cap să o urmărim meci de meci, avem încă un motiv să ne scoatem pălăria în faţa ei.