Articol

Primarul Reşiţei, Ioan Popa, ţine trează atenţia reşiţenilor, cu tot felul de proiecte adunate sub conceptul „să redăm Reşiţa reşiţenilor!” Şi mai interesant sună intenţia primarului de a face din Reşiţa un „oraş fericit”! Sigur, asta cu „oraşul fericit” sună bombastic şi este un concept uşor de luat la mişto, mai ales pentru că reşiţeanul de azi, cu sufletul împărţit între nostalgia faţă de vremurile trecute şi cinismul vremurilor prezente, se lasă mai greu entuziasmat. Fiecare acţiune sau declaraţie a primarului în ceea ce priveşte dezvoltarea oraşului este întâmpinată cu laicuri (like), cu aplauze, dar şi cu huiduieli. De exemplu, a fost foarte controversată acţiunea de modernizare a trotuarului de pe malul Bârzavei, modernizare care a presupus tăierea sălciilor bătrâne care străjuiau râul şi trotuarul. În locul sălciilor, care aveau 40 de ani, ceea ce pentru o salcie este o vârstă venerabilă, primarul a ales să planteze platani. Alt scandal! De ce platani?! Că ăştia cresc mari, fac rădăcini groase! Primarul a răspuns sec: „Da, platanii cresc mari în 50 de ani. Până atunci oraşul se va schimba”. În sfârşit, promenada s-a făcut, platanii au fost plantaţi, lumea s-a mai calmat, aşteptăm să înfrunzească platanii. Dar, nu aşteptăm liniştiţi, fiindcă „primarul electric” nu doarme, se luptă cu chioşcarii, se împacă cu ei, mai cumpără autobuze, pregăteşte terenul pentru tramvai, lansează alte „bombe”, care ar trebui să modeleze viitorul „oraş fericit”!

Cea mai şocantă veste pentru reşiţeni a fost că primarul vrea să oprească circulaţia maşinilor pe bulevardul Republicii, în zona magazinului Victoria, şi să transforme bulevardul în spaţiu pietonal. Aceasta după modelul marilor oraşe occidentale. Să recunoaştem, însă, că nu numai metropolele din Occident au astfel de spaţii pietonale, care pe vremuri erau străzi circulate de maşini, ci şi Timişoara, Oradea, Craiova, Sibiu, Braşov etc. Ideea este probabil bună, dar trebuie găsite soluţii tehnice. Nu e simplu deloc. Aşa că nu mă bag, deocamdată, în această dispută, mai ales că priveşte un viitor mai îndepărtat.

În schimb, un proiect care ar urma să transforme parcul de taximetre pe carburanţi, într-unul cu taximetre electrice îl consider realizabil şi dezirabil. E de dorit, pentru că ajută la însănătoşirea oraşului. Chiar dacă şi acest proiect a stârnit unele reacţii negative, violente, din partea celor care consideră că facilităţile oferite taximetriştilor, ca să renunţa la maşinile pe carburanţi şi să-şi cumpere unele electrice, sunt prea mari! Că ar fi o discriminare faţă de ceilalţi cetăţeni ai oraşului. Chestiunea e relativă. Părerea mea este că trebuie să îi încurajezi în diferite moduri pe taximetrişti să fie atraşi de idee. Ca să avem un aer mai curat. Şi, să vă mai spun ceva. Am fost recent în oraşul Milton Keynes, din Anglia, cu 250.000 de locuitori. Acolo, în oraş, toate, absolut toate taximetrele sunt electrice! Mă rog, sunt câteva hibrid. Taximetrele electrice nu fac fum, nu fac zgomot, nu trepidează, zici că plutesc. Şi acolo, taximetriştii au primit facilităţi de la guvern, de la consiliul local, că să treacă la varianta electrică. Şi mai primesc şi azi.