Articol

În constituţia noastră naţională, pe care fiecare nebun vrea să o modifice după chipul şi asemănarea lui odată ce vine la putere (singura lege nemodificată în SUA de la înfiinţare e Constituţia, Cartea Cărţilor!), scrie că guvernul este obligat să asigure prosperitatea ţării şi cetăţenilor ei. Hulitul Paul Wolfowitz spunea şi el: „…guvernele care îşi servesc cetăţenii supravieţuiesc şi sînt prospere. Guvernele care îşi servesc numai propria lor putere – nu”!

Pentru că vorbim de România, putem să spunem că întreaga clasă politică fanariotă românească nu ar mai trebui să supravieţuiască pentru modul infect şi jegos de a face politică naţională. Ooops!, ce prostie am spus! Politică naţională? O bătaie de joc naţională! Un spectacol grotesc interpretat de pacienţii din saloanele de maximă siguranţă, scăpaţi din cămaşa de forţă a raţiunii, care împroaşcă cu scuipat feţele noastre şi ale copiilor noştri! Pentru că voma asta propagandistică se va revărsa, mult mai cleioasă, peste urmaşii noştri, încleindu-le picioarele în jegul neputinţei unei întregi naţii!

Da, putem şi forţa reforma! Scopul nu trebuie să fie revoluţia, ci schimbarea revoluţionară! Avem nevoie de o nouă concepţie de ţară şi de popor! Avem nevoie de o altă clasă politică! Dacă mai avem nevoie de ea! Acum, România pare un bidon-ville în care democraţia, prosperitatea, liniştea, stabilitatea, respectul, viitorul se construiesc haotic, unele peste altele, şubrede şi într-o rînă, imposibil să reziste vremii şi vremurilor. O improvizaţie scabroasă şi periculoasă pentru noi şi familiile noastre. Avem nevoie de o „tabula rasa” pe care să construim frumos, ordonat, civilizat, paşnic, calm, temeinic! Isteria şi nebunia sînt stările de normalitate ale clasei politice actuale. România seamănă cu un cadavru din care prădătorii smulg hălci întregi, de la vulturii care vin şi pleacă, la hienele ale căror hăhăieli şi rîgîieli groteşti se amestecă cu perplexitatea şi neputinţa noastră.

Aveam așteptări de la președintele mereu plecat în vacanță, ale cărui discursuri, atunci cînd sînt, parcă sînt ode antice, din cauză că nu are suflu, sau "ouă" de preşedinte! Unde sînt discuţiile despre proiectul naţional, despre viitorul României, despre politica externă, despre locul ţării noastre pe harta adevărată, şi nu ascunsă între bucile curului, pe care le-am mai prezentat?

La Uniunea Europeană se fac cărţile pentru următorii 10-20 de ani: Brexit, sfere de influenţă şi putere, proiecte de viitor. Personajele astea care se află în fruntea ţării habar nu au de aşa ceva! Pentru că niciodată nu i-a interesat să privească Europa în ochi! S-au mulţumit, la nivelul lor, să o lingă în dos ori de cîte ori era nevoie pentru puşculiţa personală.

Prin 2009, Traian Băsescu a avut dreptate pentru prima oară: "Statul român a devenit o povară pentru cetăţenii lui"! O remarcă tipică pentru un discipol al Şcolii de la Chicago! Aşa este! Sînteţi o povară pentru cetăţenii acestei ţări!

Şi noi? Şi noi, ce? Dacă nu vom scoate capul din nisip, nu vom mai ştii cine, cînd şi de cîte ori ne ia pe la spate!!! Nici la Muzeul Țăranului Român, nici la Reșița!