Articol

Colegul Victor Nafiru a scris deja despre Congresul PSD. Şi, a scris bine! A atins TOATE punctele pe care le-aş fi scris astăzi în acest text! Pînă şi ipostaza demnă de Kim Jong-Un: vreţi să mai fiu preşedintele vostru?, a fost consemnată! Pentru că, da, a fost de un penibil demn de Koreea de Nord!

Dincolo de aparenţa de democraţie în cel mai mare partid al ţării, stau ascunse jocuri care nouă, muritorilor de rînd, ne scapă. Sau nu! Sub pojghiţa de civilizaţie colcăie cele mai sumbre forţe ale patimilor umane, iar întrebarea fundamentală a politicii dîmboviţene este: cine ce anume poate face şi cui?

Este valabil şi pentru party-ul PNL în care delegaţii l-au propus pe preşedintele Orban pentru funcţia de prim-ministru şi l-au desemnat pe Klaus Iohannis drept candidat la un nou mandat de preşedinte! Un preşedinte venit parcă din muzeul Madame Tussaud, care coabitează cu PSD pentru un nou mandat. Pe cale de consecinţă, Party-ul PNL a dat un vot în alb Guvernării Dragnea-Dăncilă pe care îl critică pe formă şi nicidecum pe fond! Pentru că PNL nu propune românilor o politică realistă! Şi nu o face pentru că realismul, la fel ca geografia, e greu de acceptat!

Robert Kaplan scria în „Răzbunarea geografiei” (p.66) că hărţile resping toate acele concepţii despre unitatea şi egalitatea omenirii, de vreme ce ne reamintesc de toate mediile de viaţă de pe pămînt, care-i fac pe oameni să fie profund şi într-o asemenea varietate de moduri divizaţi şi inegali, ceea ce duce la conflicte, cu care lucrează aproape în exclusivitate realismul!

Privită de la Bucureşti, un oraş de cîmpie ce nu are bariere geografice – şi în acest context este unit cu Teleormanul! –, România este ţara bunului plac al politicienilor pe care IQ-ul nu-i dă afară din casă! Nimic despre viitor, despre bună guvernare, despre trecut – cu atît mai puţin deşi Centenarul este clamat şi a-clamat lozincard şi patriotard!

Cîteva observaţii despre buna guvernare:

1. Calitatea slabă a actului de guvernare. Un rol important în procesul de consolidare a stabilităţii şi securităţii noilor democraţii din Europa revine capacităţii statelor şi a societăţilor de a promova o gestiune eficientă a treburilor publice, de a garanta exercitarea responsabilă şi eficientă a puterii, în deplin acord cu principiile democraţiei şi cerinţele respectării drepturilor omului. Aşa zice cartea! Expresia publică a acestor exigenţe este... buna guvernare! UE are o chartă albă a bunei guvernări, document ce subliniază conţinutul termenului şi pe care nu cred că vreun individ implicat în ultimii doi ani în guvernarea României a fost curios să o deschidă! Calitatea slabă a actului de guvernare reprezintă o ameninţare serioasă la adresa securităţii prin ameninţarea coeziunii sociale, a legitimităţii unei guvernări, deschiderea porţii pentru contestarea ei violentă sau, şi mai grav, fenomenul de alienare faţă de guvernarea ţării, ignorarea, îndepărtarea sau nerespectarea autorităţii.

2. Guvernare ineficientă. Este denumirea unui caz special al unei calităţi slabe a guvernării, aşa cum o prezentam mai sus, şi care nu este legat atît de utilizarea abuzivă a puterii, cît de lipsa capacităţii de a atinge obiectivele de administrare a treburilor publice aşteptate de populaţie. Din punct de vedere al studiului de securitate, guvernarea ineficientă, ca efect al deficitului democratic şi al corupţiei instituţionale, se reflectă în manifestări de clientelism politic, ineficienţă a administraţiei publice, lipsa de transparenţă şi de responsabilitate publică, de birocraţie excesivă şi de tendinţe autoritariste. Ameninţarea la adresa securităţii naţionale este amplificată de faptul că subminează încrederea cetăţenilor în institutiile publice. În manualele de specialitate, guvernarea ineficientă apare ca o ameninţare majoră la adresa securităţii statelor. Guvernarea ineficientă a pus adesea în pericol exerciţiul normal al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a afectat îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale unor state - inclusiv a obligaţiilor ce vizează protecţia identităţii naţionale - generînd riscul producerii unor crize cu impact transfrontalier.

3. Şi pentru că vorbeam de crize, lipsa capacităţii de gestionare a crizelor din partea autorităţii publice reprezintă, de asemenea, o ameninţare majoră cu impact asupra securităţii naţionale. Direct, prin nesoluţionarea crizelor, amînarea soluţionării lor, soluţionare ineficientă, crearea de costuri publice majore şi de nemulţumire socială, dar şi indirect, prin faptul că gestionarea situaţiilor de criză este o componentă a bunei guvernări.

4. Slaba calitate e deciziei în criză este legată de lipsa capacităţii de gestionare a crizelor, despre care vorbeam deja, şi se referă la tipuri de decizii în situaţii de criză care dau naştere la crize secundare, ca efect al deciziei pripite şi necompetitive, ca să nu scriu "incompetente", pentru soluţionarea crizei iniţiale şi care creează crize în cascadă, ce amplifică gradul de ameninţare a valorilor fundamentale, impune costuri nemăsurate ale soluţiei sau anternează pierderi simbolice ale statului – prestigiu, autoritate, imagine – pierderi resimţite direct de către toţi cetăţenii!

5. Ameninţările la adresa infrastructurii critice, care sînt ameninţări la adresa bunei funcţionări a serviciilor publice, a infrastructurii de transporturi, a aprovizionării cu elementele vitale unui trai decent, prevenirea atacurilor la adresa elementelor sensibile la adresa vieţii, sănătăţii, educaţiei şi integrităţii oamenilor, menţinerea sistemelor vitale dar şi a serviciilor minimale pentru calitatea vieţii. Lipsa preocupărilor sau a catalogării vulnerabilităţilor şi a modului de reducere a ameninţărilor la adresa infrastructurii critice poate afecta atît capacităţile de apărare şi instrumentele de asigurare a securităţii unui stat, dar se poate înscrie şi în sfera ameninţărilor de tipul guvernării ineficiente sau a slabei calităţi a guvernării. Corupţia endemică face parte din ameninţarea la adresa infrastructurii critice. Un stat corupt sau criminal este o ameninţare atît la adresa bunei guvernări sau a guvernării eficiente, dar potenţează terorismul şi crima organizată.

Cinci elemente de securitate care fac un portret robot al guvernărilor din România focusate exclusiv pe CINE CE ANUME POATE FACE ŞI CUI! Cinci elemente asupra cărora mă aşteptam să se aplece mai mult party-ul PNL, societatea civilă, comentatorii, consilierii şi primatele urlătoare de la televiziunile de ştiri.