Menu

Articol

Înviere cu muzică dumnezeiască !

Credincioşii catolici şi toţi credincioşii de rit apusean au celebrat seara trecută Învierea Domnului. La biserica romano-catolică Sfânta Treime din cartierul reşiţean Govândari, a fost o Înviere cu muzică dumnezeiască, prin contribuţia excepţionalei violoniste Melinda Dumitrescu şi a organistului Cristian Roşoagă. Melinda Dumitrescu este o violonistă de mare clasă, dar şi o voce sigură şi rafinată, spun cunoscătorii, iar profanii ce să mai spună, ei doar se bucură, simplu şi pur, de muzica înălţătoare, parcă mai înălţătoare în spaţiul sacru al bisericii decât în altă parte. După fiecare secvenţă muzicală interpretată de cei doi muzicieni se lăsa o linişte plină de emoţie, care ar fi trebuit umplută cu aplauze furtunoase. Dar, na, dacă în biserică nu se face, ne-am abţinut, am lăsat cu toţii liniştea să ne pătrundă, aşteptând răbdători următorul răsfăţ muzical. Cred că şi un necredincios, dacă s-o fi nimerit vreunul prin biserică, ascultând muzica luminoasă, dar şi stranie, solemnă, dar şi prietenoasă, robustă, dar şi diafană ca aburul, s-a simţit cumva ridicat deasupra bolţilor bisericii, mai aproape de cer. Eu, cel puţin, aşa m-am simţit! Iar Melinda Dumitrescu pare că se simte în acel spaţiu încărcat cu muzică şi sacralitate, ca peştele în apă! Luminează ca un neon, radiază ca un peşte electric, surâde interior, face gesturi ritualice sigure, mai reţinute şi mai ample, ca o preoteasă din templele antice. Să recunoaştem există şi aici un orgoliu, al oficiantului care stăpâneşte mulţimea cu talentul său! Dar, pe mine nu m-a deranjat (prea tare).

Asta, cu partea muzicală. Însă, înainte muzică, a fost întunericul şi tăcerea. Şi un foc mic. Aseară, pe la ora nouă seara, credincioşii au fost întâmpinaţi, la biserica catolică din Govândari, de un foc cu lemne, aprins în faţa uşii. Părintele Simon Ciubotariu, din întunericul bisericii (bine, erau câteva lumini mici de control, dar, ideea era de întuneric primordial), i-a invitat pe enoriaşi să iasă în faţa uşii, unde a sfinţit „focul pur”. De la focul pur şi sfinţit, preotul Ciubotariu a aprins Lumânarea Pascală, una mare de peste un metru înălţime, apoi, toţi creştinii au reintrat în biserică, de unde au luat lumină. Asta cu focul pur cu miros de lemne mi se pare de bun simţ. Farsa aceea cu Lumina Învierii care este aprinsă direct de Duhul Sfânt, la biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, mi se pare a fi pentru vremuri mai puţin luminate (la minte). Ca să nu folosesc cuvinte mai dure. Apoi, a urmat o pauză cam lungă (după părerea mea), vreo 20 de minute în care s-au făcut tot felul de pregătiri. Nu ştiu ce au tot moşmodit în spatele altarului, au mutat scaune, tot felul de materiale, cred că au pregătit şi instrumentele muzicale. A fost singurul gol, dintr-un spectacol sacru, în general, bine conceput. Enoriaşii, însă, au aşteptat răbdători, până a început concertul Melindei şi al lui Roşoagă. Frumos! Vreo trei piese din acelea de care vă spuneam că te ridică până la nori şi mai sus. Apoi, Simon Ciubotariu a cerut asistenţei să-şi stingă lumânările şi a început Liturghia Pascală, cu toate etapele, de la citirea unor texte din Biblie de către o femeie(!), până la sfinţirea apei de botez şi euharistia - împărtăşirea cu trupul şi sângele lui Cristos (pască şi vin). Desigur, n-a lipsit rugăciunea pentru conducătorii noştri, dar şi pentru săraci şi bolnavi. Între rugăciuni, din nou muzică! După euharistie, la ora unşpe, părintele Ciubotariu a anunţat Învierea Domnului, copiii ministranţi au împărţit din nou lumină şi creştinii au ieşit în procesiunea religioasă pe străzile cartierului reşiţean.

Părintele Ciubotariu a fost puţin supărat pentru că procesiunea a fost permisă numai pe trotuar. Aceasta din cauză că biserica nu a solicitat o autorizaţie pentru desfăşurarea manifestaţiei în spaţiul public. Asta este! În timpurile noastre, nu ca pe vremuri, nicio Înviere nu este permisă fără autorizaţie!

Am făcut, după cum aţi observat, o serie de remarci profane, dar, nu le luaţi (prea) în serios! A fost un spectacol minunat! Iar dacă vreun prostalău susţine că nu pricepe muzica clasică, trebuie dus la biserică să asculte muzica sacră a Melindei şi a lui Roşoagă. Vă asigur că după asta o va pricepe!

Powered by Jasper Roberts - Blog