Articol

În timp ce Europa şi NATO sînt ocupate să expulzeze diplomaţi ruşi, în urma scandalului spionului rus otrăvit la Londra, Asia se mişcă incredibil de rapid, de data asta, politic vorbind.

Preşedintele nord-coreean s-a aflat, într-o vizită fulger, la Beijing! Întâlnirea dintre preşedintele chinez Xi Jinping şi liderul nord-coreean Kim Jong-Un este considerată drept un pas important pentru consolidarea schimbărilor pozitive din Peninsula Coreeană. Kim Jong-Un l-a invitat pe Xi Jinping să efectueze o vizită în Coreea de Nord, iar preşedintele chinez a acceptat. Legăturile dintre Coreea de Nord şi China - cel mai important aliat şi susţinător economic - s-au deteriorat în mod semnificativ sub conducerea lui Kim Jong-Un, pe fondul dezvoltării programelor privind armele nucleare şi rachetele balistice.

Vizita în China a liderului regimului de la Phenian a avut loc în contextul în care preşedintele american Donald Trump a acceptat să îl întîlnească pe liderul nord-coreean pînă în luna mai, ca răspuns la invitaţia Phenianului, lansată pe fondul detensionării relaţiilor între cele două Corei în perioada Jocurilor Olimpice de Iarnă din Coreea de Sud.

Kim Jong-Un a efectuat săptămîna trecută o călătorie în China, în cadrul primei sale vizite în străinătate de la preluarea frîielor ţării, în 2011, şi se pregăteşte de o vizită oficială în... Japonia, în luna iunie! În plus, la sfîrşitul lunii aprilie, Kim Jong-Un se va întîlni şi cu preşedintele Coreei de Sud, Moon Jae-In. De asemenea, Phenianul ia în considerare să organizeze întîlniri cu lideri din mai multe state, inclusiv din Rusia.

Detensionarea situaţiei din Peninsula Coreeană este de bun augur pentru Moscova aflată în plin Nou Război Rece cu NATO şi Europa. Marea Britanie, Statele Unite, precum şi numeroase ţări din cadrul Uniunii Europene au expulzat diplomaţi ruşi ca reacţie la atacul neurotoxic din oraşelul britanic Salisbury, atribuit Moscovei, care neagă orice implicare.

Rusia a trimis pentru prima dată după sfîrşitul Războiului Rece avioane militare în zona Polului Nord, deasupra Americii de Nord, unde Forţele Navale SUA efectuează exerciţii, şi pregăteşte intensificarea activităţilor Flotei militare Nordice a Rusiei. Ministerul rus al Apărării continuă reînarmarea unităţilor militare din această zonă. Lucrările de construire a bazelor militare sînt în curs. Ponderea de armament şi echipamente militare moderne în această flotă a atins 46% la începutul acestui an. Zona arctică rămîne o prioritate pentru Rusia. În anul 2017, Flota Nordică a primit 1.000 de arme şi echipamente moderne, inclusiv cinci nave de luptă, şapte ambarcaţiuni de susţinere, nouă avioane şi zece radare de apărare aeriană, potrivit ministrului rus al apărării, Serghei Şoigu.

Rusia, sub presiunile sancţiunilor economice şi financiare ale Occidentului, are nevoie de finanţare, pe care Beijingul aflat în plină expansiune comercială şi politică o poate oferi, iar China are nevoie de resurse naturale, de petrol şi de gaze, care în Rusia se găsesc din abundenţă. O apropiere a celor două puteri geopolitice în aceste condiţii este logică. Iar dacă vorbim de o detensionare a situaţiei din Peninsula Coreeană, debuşeul pieţei economice pentru Rusia creşte substanţial! În acest moment, Rusia şi China lucrează la înfiinţarea unei companii de cliring după modelul Euroclear Bank, care să faciliteze dezvoltarea investiţiilor financiare între cele două ţări, relatează Bloomberg, şi împreună par să ţintească monopolul construcţiei centralelor nucleare în Europa: Ungaria, Cehia şi Turcia au mizat deja pe energia nucleară şi constructorii asiatici, în timp ce Bulgaria nu este încă hotărîtă.

Germania, în plin efort de reducere a numărului de centrale nucleare la zero, încearcă să-şi acopere necesarul de energie cu gaze ruseşti. În acest scop, Berlinul a dat undă verde gazoductului rusesc Nord Stram 2, proiect puternic criticat de SUA, care-şi vinde gazele naturale lichefiate în regiune, de Polonia şi de Ucraina, care pierd tarife de tranzit, în plin război al taxelor vamale cu Statele Unite.

Lumea se mişcă rapid, iar România este prinsă, ca de obicei, la mijloc. Absenţa unei economii puternice, dar şi a unor politici economice sustenabile, dar şi o politică declarativ-virulentă anti-rusească fac din ţara noastră o victimă sigură în viitoarele reaşezări politico-economico-militare!