Articol

Vorbeam cu poeţii Cristi Bistriceanu şi Costel Stancu despre „cazul Medeea Iancu”, referitor la poeta care, anul acesta, în 15 ianuarie, la „Zilele Eminescu” de la Botoşani, a scandalizat audienţa cu un poem feminist, agresiv, împănat cu expresii şi cuvinte utilizate, de obicei, pentru înjurături „bărbăteşti”! Majoritatea publicului, dar şi a celor care au aflat ulterior de întâmplare, s-a arătat indignată, scandalizată de versurile recitate de Medeea Iancu, dar au fost şi scriitori care i-au luat apărarea. Nu o să vă citez aici din poem, cine vrea să-l citească ori să-l asculte trebuie doar să dea o căutare pe internet. Ideea e că poeta spune în poem că în timp ce femeile sunt hărţuite şi violate, autorităţile, România(!), se ocupă de festivisme. Medeea Iancu acuză de această treabă România, pe care o personalizează şi îi face, îi bagă şi îi drege, adică o tratează cu aceeaşi monedă cu care sunt tratate femeile, fiindcă România este paternalistă şi misogină. Cam aşa ceva. Şi pentru asta, poeta îşi dă drumul la metafore şi comparaţii, hiperbole şi parabole, din cele mai picante. Vulgare de-a dreptul! Dar cum să atragi atenţia asupra fenomenului, dacă nu scandalizezi, pare a-şi zice poeta. În sfârşit, una peste alta, nici nouă poezia nu ne-a plăcut. Oare pentru că, bărbaţi fiind, avem şi noi doza corespunzătoare de misoginism? Nu cred. Rămâne de discutat.

Dar ce m-a amuzat mai tare a fost ştirea că, la trei luni după scandalul de la Botoşani, Medeea Iancu a fost sancţionată contravenţional de poliţie! Cum s-a întâmplat. Un cetăţean din Bihor a sesizat Preşedinţia că s-a simţit lezat de poemul Medeei Iancu, cerând sancţionarea ei. Preşedinţia şi-a declinat competenţa şi a trimis sesizarea la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani. Iar Poliţia Botoşani a sancţionat-o contravenţional cu avertisment scris: „pentru încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice”! Ha-ha! Deci, ziceam eu, cum să sancţioneze poliţia un produs artistic? Sau cel puţin unul cu pretenţia de a fi artistic. Produsele artistice pot fi sancţionate de critici, de public, nu de poliţie! Şi, păstrând proporţiile, am adus aminte de scandalul provocat de Brâncuşi când a făcut bustul „Prinţesa X”, în formă de falus. Atunci, lumea, criticii, presa au comentat, la început, cu indignare despre „scandalosul obiect”, dar prestigiul şi gloria lui Brâncuşi au făcut ca opera sa de artă să fie interpretată... filozofic. Căci şi în filozofie, de când e lumea... şi filozofia, încape destul de mult sex, creaţie, fecundaţie etc.

E adevărat, pe de altă parte nu bag vină prea mare nici poliţiştilor de la Botoşani. Mi-i şi imaginez cum stăteau ei, săracii, aplecaţi asupra sesizării venite de la Preşedinţie, sesizare în care, probabil, preşedintele Iohannis le cerea „să procedaţi conform cu legislaţia în vigoare”! „Ce facem şefu'?! E groasă rău! Uite, Preşedinţia ne cere să procedăm!”, a zis comisarul de poliţie, către comisarul-şef de poliţie, care evident a căzut rău de tot pe gânduri.

Bun, ne-am amuzat, am comentat. Şi zise poetul Costel Stancu: „Ce prostie! Cum să sancţionezi arta?! Arta nu poate fi sancţionată!” Dar, mucalit, Cristi Bistriceanu a completat: „...decât cu avertisment!”.