Articol

Nici la un an şi patru luni de la câştigarea alegerilor generale, în Caraş-Severin nu s-a încheiat procesul ocupării funcţiilor de conducere ale instituţiilor deconcentrate. Tot se mai găseşte ceva de ajustat ori de rezolvat o cunoştinţă, un amic, un truditor în campania electorală mai timid şi cu bun-simţ, şi care a rămas pe dinafară la împărţirea funcţiilor. În multe dintre aceste situaţii persistă interimatul, numirile fiind făcute politic, iar până la organizarea concursului pentru ocuparea funcţiilor vor mai trece cel puţin şase luni, timp în care, cine ştie ce-o să mai apară.

Ioan Benga s-a dovedit a fi pesedistul de serviciu al ultimelor 16-17 luni, dar şi soldatul docil şi ascultător, deşi,  caracterul său coleric, conflictual, pe alocuri, nu lasă să se înţeleagă acest lucru. Mereu săltat din schemă, dar de fiecare dată aşezat în funcţii de răspundere, ca un fel de compensare şi de recunoaştere a meritelor sale pe linie de partid. Fostul senator din mandatul 2012-2016 a sperat să se regăsească din nou pe listele alegerilor generale. Au fost preferaţi alţii, iar decizia lui Ion Mocioalcă s-a dovedit a fi cea corectă, PSD obţinând cel mai bun scor din istoria post-decembristă. Dacă nu sa-ar fi întâmplat aşa, cu siguranţă că Benga le-ar fi cerut socoteală celor care n-au mers pe mâna lui.

La un moment dat, se vorbea că avea să fie trimis în diplomaţie, consul în Serbia, sau ceva de genul acesta. Mulţi au zâmbit ironic, cunoscând personajul din viaţa de zi cu zi, din relaţiile cu alegătorii: Benga şi diplomţia! Până la urmă gluma a rămas glumă, iar domnul profesor Benga a ajuns la ISJ, inspector general şcolar. Şi iarăşi au existat voci care susţineau că instituţia era o pălărie prea mare pentru capul său. Personal, nu am fost de acord cu o astfel de observaţie, în ultimii ani pe la conducerea inspectoratului succedându-se tot felul de şefi instalaţi mai mult sau mai puţin politic.

Pentru Ioan Benga, problema nu a fost una de competenţă intelectuală, ci de comportament discreţionar, atenţia fiindu-i concentrată excesiv pe Colegiul Economic „Mircea Eliade”, de la care plecase, Gimnazială nr.9, unde este cadru didactic soţia sa şi pe alte câteva unităţi şcolare la care avea interese, vorbesc aici de comasări, de schimbări de directori, de numiri pe funcţii. La un moment dat devenise spaimă pentru unii profesori, poate chiar detestat, pentru mesajul său direct, fără menajemente, nedemn de un conducător de instituţie.

Iată de ce numirea sa la conducerea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale îi bucură pe foarte mulţi dascăli şi, poate, îi întristează pe cei din anturajul său, tineri pesedişti cu care a făcut campanii electorale şi au fost răsplătiţi cu funcţii politice şi admninistrative pentru abnegaţia de care au dat dovadă. Între noi fie vorba, Ioan Benga şi-a găsit, în sfârşit locul. Născut şi crescut la ţară, deprins de mic cu cântecul, brâul şi tradiţiile satului, pare omul potrivit la locul potrivit, chiar dacă e doar profesor de ştiinţe exacte. Lucru nesemnificativ, atunci când partidul te vrea să-i fii aproape!