Era aprilie, cam pe vremea asta, plouase peste noapte, era umezeală, se anunţa o zi frumoasă, strungarul echipei de la regulatoare hidralice era pe moarte, avea cancer în oasele picioarelor, iar limba cerbului face bine la oase, aşa că, îndemnaţi de şeful de echipă, Toni bácsi, am plecat pe deal, la Ranchina, să verificăm regulatoarele de la stăvilare, de fapt, să culegem limba cerbului, să-l vindecăm de cancer pe nea Lae, strungarul. Ne-am apropiat de Centrala Grebla, probabil cea mai frumoasă centrală electrică din sud-estul Europei, Toni bácsi a schimbat câteva cuvinte cu un specialist de acolo, ei se ştiau de mult, erau aproape la fel de vechi ca centrala, am intrat să vedem generatoarele electrice, mie, mucosului, mi-au explicat că ce-i vechi e trainic şi e bun, apoi, pe o potecă, pieptiş, am intrat în umbra pădurii deja înfrunzite. Pământ galben, frunze veştede, dar şi pâlcuri de leurdă prin poiene, hai să culegem şi leurdă, hai, dar să nu uităm de scopul principal, n-am uitat, dar cum arată limba cerbului?!, uite-o, aha, e din încrengătura Pteridophyta, ca şi ferigile, numa că e mai compactă, formidabil, al dracu' Toni bácsi, ăsta le ştie pe toate, se face ceai, dar nu foarte concentrat şi se bea numai puţin, că e plantă toxică, dar ajută şi compresele, ajută foarte mult! Am umplut o plasă cu leurdă, una cu pteridophyte. Sus, la stăvilar, regulatoarele funcţionau, închide, deschide, lucru vechi, nemţesc, nu se strică, doar uleiul trebuie completat, Toni bácsi a scos sticla (de sticlă) cu ulei de transformator, am completat, hai acasă!
La moşu' Lae, mai umbră ca în pădure, tristeţe. Moşu' n-avea chef de ceai, voia să-l bărbierească cineva, să moară frumos, să-i tai şi părul din nas şi din urechi, cu forfecuţa. L-am săpunit, l-am bărbierit, moşu Lae întindea frumos bucile cu limba, să-l pot rade până la piele, n-a fost nicio problemă. Cineva să-i facă masaj la fluierul piciorului drept, fiindcă îl doare ca dracu'! Moşu' Lae a flexat piciorul, i-am făcut masaj ca la fotbalişti, cum văzusem în Valea Domanului. Super! Strungarul nostru se simţea mult mai bine, un ceai? Nu, că nu prea are încredere în ceaiuri! Se înnorase, a început să ningă, moşu' Lae era bucuros că mai are lemne de foc, am plecat, peste noapte, ne-a anunţat baba lui a doua zi, a murit.
Era aprilie, cam pe vremea asta, plouase peste noapte, era umezeală, se anunţa o zi frumoasă, strungarul echipei de la regulatoare hidralice era pe moarte, avea cancer în oasele picioarelor, iar limba cerbului face bine la oase, aşa că, îndemnaţi de şeful de echipă, Toni bácsi, am plecat pe deal, la Ranchina, să verificăm regulatoarele de la stăvilare, de fapt, să culegem limba cerbului, să-l vindecăm de cancer pe nea Lae, strungarul. Ne-am apropiat de Centrala Grebla, probabil cea mai frumoasă centrală electrică din sud-estul Europei, Toni bácsi a schimbat câteva cuvinte cu un specialist de acolo, ei se ştiau de mult, erau aproape la fel de vechi ca centrala, am intrat să vedem generatoarele electrice, mie, mucosului, mi-au explicat că ce-i vechi e trainic şi e bun, apoi, pe o potecă, pieptiş, am intrat în umbra pădurii deja înfrunzite. Pământ galben, frunze veştede, dar şi pâlcuri de leurdă prin poiene, hai să culegem şi leurdă, hai, dar să nu uităm de scopul principal, n-am uitat, dar cum arată limba cerbului?!, uite-o, aha, e din încrengătura Pteridophyta, ca şi ferigile, numa că e mai compactă, formidabil, al dracu' Toni bácsi, ăsta le ştie pe toate, se face ceai, dar nu foarte concentrat şi se bea numai puţin, că e plantă toxică, dar ajută şi compresele, ajută foarte mult! Am umplut o plasă cu leurdă, una cu pteridophyte. Sus, la stăvilar, regulatoarele funcţionau, închide, deschide, lucru vechi, nemţesc, nu se strică, doar uleiul trebuie completat, Toni bácsi a scos sticla (de sticlă) cu ulei de transformator, am completat, hai acasă!
RSS Feed