Articol

Şi uite-aşa, zilele trecute, zăpada te potopea-puhoi, pe urmă au venit peste noi hohote uriaşe de flori albe şi roz, pentru ca, acum, privind pe geam, să te trezeşti că înoţi într-un ocean de verde, tonic, pozitiv, verde china, verde pui de gâscă, verde smaragd, verde crom, verde veronese, verde ceapă verde, verde legionar, verde de paris. Chiar aşa, parcă e prea mult verde, verde vine, verde trece, tu rămâi la toate... perplex! Stai, aşa, cu ochii pe geam, înecat în verde, şi te miri, cum se rostogolesc anotimpurile, cum se ocupă funcţiile, cum se se câştigă gloria, cum se ocupă locurile în comitete şi comisii, cum se câştigă excursii la conferinţe în ţări exotice, cum se pornesc afaceri, cum se închid afaceri, se accesează fonduri, nu se accesează, cum se nasc şi mor iubiri veşnice, cum se ţin iubiţii de mână, cum se despart, divorţează şi pleacă într-un loc mai bun, dar tu eşti paralizat în verde şi nu poţi să păşeşti mai departe, eşti blocat, e ca în visul acela urât în care picioarele nu te ascultă, par înfundate într-o mlaştină verde, nici nu te îneacă, nici nu te lasă, doar atât, încât să trăieşti, să respiri, să simţi cum lumea se scurge pe lângă tine, se duce, se tot duce, având, parcă, un scop, o ţintă, un rost!

Evident, e vorba de astenia de primăvară. Dar, nu dispera, nimic nu e pierdut. E o depresie trecătoare, e un acces de luciditate dureroasă, care îţi va trece cu siguranţă! Îţi dai seama că lumea nu se cucereşte de la geam! Aşadar, închide geamul, ieşi în stradă şi amestecă-te cu ei! Vei râde, vei plânge, vei câştiga, vei pierde, vei roşu, vei galben, vei verde, însă, vei avea senzaţia că lumea are, totuşi, un rost. Când vei reuşi să simţi asta, când vei reuşi să te amăgeşti, atunci, gata, ai scăpat de depresie! Eşti vindecat!