Piaţa românească este plină de fructe şi legume importate de peste tot din lume. Mari, aspectuoase, strălucitoare, chiar, frumos ambalate şi care au gust de orice, dar mai puţin de ceea ce ar trebui să fie în realitate.
Dincolo de faptul că nu au nici pe departe aroma legumelor şi fructelor din grădina românească tradiţională, multe dintre ele ne fac mai mult rău decât bine, iar faptul că unele costă exorbitant, nu reprezintă garanţia că sunt produse bio, aşa cum e trecut pe eticheta însoţitoare. Pe de altă parte, puţini dintre noi înţeleg ce scrie pe ambalajul colorat şi nici nu sunt interesaţi de compoziţia chimică a tot felul de substanţe ce se regăsesc în acel produs. La urma-urmei, mergem la supermarket să facem cumpărături şi nicidecum să ne amintim de formulele chimice învăţate în şcoală. Altfel spus, mâncăm ceea ce ni se serveşte. Mai bine spus, ceea ce merităm, în condiţiile în care fructele şi legumele din producţia autohtonă sunt ignorate total, pentru a face loc pe piaţă celor aduse de la dracu în praznic.
Aşa cum este cazul cireşelor aduse din Turcia, despre care existau bănuieli că au fost tratate cu Imazalil şi Thiabendazole. Până să ajungă inspectorii Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorului la locul cu pricina, comerciantul le retrăsese de la comercializare. Ca în zicala cu „prinde orbul, scoate-i ochii”, slujbaşii statului au rămas fără obiectul muncii, dar au luat de bună documentul fito-sanitar, sau cum s-o numi el, din care rezultă că cireşele nu au fost tratate cu Imazalil şi Thiabendazole. Şi dacă ar fi fost, ce mare sofală, de parcă până atunci nu s-ar mai fi întâlnit aşa ceva. Să fim noi sănătoşi la câte Imazaliluri şi Thiabendazole bagă ăştia în noi, fără să ne spună sau fără să-i fi prins cineva pe importatorii şi comercianţii ce tot umblă cu fofârlica.
Şi apropos de lotul ăsta de cireşe adus din Turcia. Cică, ele nu ar avea nimic, dacă sunt curăţate de coajă şi consumat doar miezul, fără os, bineînţeles. Păi, în cazul ăsta, la o sută şi ceva kilul, am putea să le dăm pe răzătoare şi chiar să le mâncăm, de ce nu? cu ketchup, şi muştar ori cu maioneză şi sos de mărar, să se piardă gustul, dar mai ales urma Imazalilurilor şi Thiabendazolelor.