Articol

Primăvara și toamna sunt cele două anotimpuri potrivite pentru proteste sindicale. Vara e prea cald și lumea este plecată în vacanță, iar iarna e de stat lângă șemineau și calorifer. Asta, cu condiția ca să existe voință comună de a ieși în stradă pentru a cere drepturi salariale ori de altă natură. În ultimii ani, sindicatele au stat cuminte în banca lor. Parte, mulțumite de ceea ce aveau, parte, neputincioase, în condițiile în care credibilitatea liderilor aproape că nu mai există. Ultimele mari mișcări sindicale de stradă le-am avut în urmă cu vreo cinci ani. Și asta doar în București, și nicidecum în toată țara, așa cum era moda în urmă cu 15-20 de ani. Apogeul l-au reprezentat „spectacolul“ din fața Palatului Cotroceni, cu caschetele polițiștilor aruncate peste gardul palatului și cu celebrul îndemn al polițiștilor adresat președintelui de atunci, Traian Băsescu: „Ieși afară, javră ordinară!“.

Așadar, după anii de letargie, timp în care au dat impresia că nu mai există, sindicatele par să fie din nou în pol position. De data aceasta, nu pentru apărarea locurilor de muncă, ci pentru creșterile salariale ale medicilor și asistentelor. Guvernul s-a conformat și a anunțat majorări cu 25 la sută începând cu 1 octombrie. Era și cazul să se întâmple aceasta, deși e puțin cam târziu, după ce în ultimii 20 de ani aproape 20.000 de cadre medicale au ales să plece să muncească în spitalele din Europa. Dacă guvernul are de unde să scoată banii pentru majorare, s-o facă. Așa cum a făcut-o cu lefurile președintelui, prim-ministrului, miniștrilor, cu pensiile parlamentarilor.

După principiul „Dar ce, eu sunt mai prost decât alții?“, este de așteptat ca și sindicaliștii din învățământ ori din administrație să ceară bani mai mulți. Sigur, și dascălii au dreptate, și funcționarii publici sunt îndreptățiți să ceară majorări salariale, și polițiștii merită un leu în plus. Iar ca ei, toți care muncesc și fac să prospere România zi de zi.  Ei, aici e problema. Oare România mai prosperă ea așa cum ni se spunea odată? Și iar mă întorc în timp, mai are ea puterea de a asigura bunăstarea de care se tot vorbea? Iar dacă răspunsul este „nu“, de unde bani pentrui aceste majorări la care visează, după același principiu, și pensionarii, și șomerii, dar și cei care primesc ajutor social? O întrebare cu zeci de variante de răspuns, exact ca la emisiunea aia lui Cabral  „Am întrebat 100 de români“.