Articol

Doi tineri din Reşiţa, un băiat şi o fată, au plecat în Anglia, nu să-şi caute norocul şi fericirea, ci un loc de muncă mai bine plătit. Două locuri de muncă. Le-au găsit, au muncit, s-au întâlnit, s-au plăcut, s-au căsătorit. Iarăşi muncă şi iar muncă. Dar, iată că a venit vara cu reconfortantul concediu. Două săptămâni şi o zi. Dacă tot avem concediu, haide să mergem în România, să legalizăm căsătoria şi acasă, şi-au zis tinerii. Fiindcă o căsătorie încheiată în altă ţară nu e recunoscută în România decât după ce o legalizezi şi aici. Asta e, nu-i mare bai! Un mic efort şi se rezolvă.

Au venit, şi s-au dus la starea civilă, să legalizeze certificatul de căsătorie. Numai că era o mică problemă. Cartea de identitate (C.I.) a domnişoarei, să zicem, Ionescu, devenită de-acum, Mrs. Popescu, a expirat de două zile. Numai bine, şi-a zis Mrs. Popescu, legalizăm certificatul de căsătorie şi îmi fac C.I.-ul pe noul nume. Nu se poate! Ca să vă legalizăm certificatul de căsătorie, trebuie să aveţi C.I. valabil. Păi, am toate celelalte acte, certificat de naştere, contract pe domiciliu în România, certificat de căsătorie în Anglia, tradus de un traducător autorizat. Uitaţi aici traducerea. (În paranteză fie spus, la un notar li s-a explicat că traducerea autorizată din Anglia, din limba engleză în limba română, nu e valabilă. Certificatul trebuie, musai, tradus aici, în România!), Am şi paşaport valabil, a mai adăugat doamna Popescu, cu un licăr de speranţă în priviri. Cu paşaportul nu se poate! De ce?! În toată Europa paşaportul e document de identitate, chiar mai valabil decât buletinul. La noi, în România, nu! Bine, şi atunci cum să fac? Uitaţi cum faceţi. domnişoară. (Pentru doamna de la starea civilă, doamna Popescu era tot domnişoară, că n-avea certificat de căsătorie legalizat în România.) Vă faceţi C.I.-ul de domnişoară, pe numele Ionescu, vă legalizăm certificatul de căsătorie şi, după aia, vă faceţi alt C.I. pe noul nume. Pe numele de Popescu. Totul durează o lună şi jumătate, maxim două luni!

Şi, uite-aşa, a rămas doamna Popescu tot domnişoară. A plecat din România doar cu paşaportul domnişoarei Ionescu, aproape virgină!