Articol

Una dintre marile nenorociri ale societăţii româneşti o reprezintă abandonul şcolar, ajuns la o îngrijorătoare cotă de 19%. Unii copii nu apucă să termine opt clase, iar alţii se pierd pe drum chiar din ciclul primar. Nu mai vorbesc de liceu ori de o altă formă de învăţământ ce poate fi urmată de copii după terminarea gimnaziului. Spre exemplu, din cei 175.000 de absolvenţi de clasa a VIII-a, anul acesta nu s-au prezentat la examenul de evaluare peste 30.000. 

Oficial, în România de astăzi există peste 300.000 de analfabeţi care ştiu cum îi cheamă, dar nu ştiu să se iscălească. Cum ar veni, pun degetul pe hârtie, exact cum o făceau înaintaşii în urmă cu un veac. Există şi o hartă cu densitatea cea mai mare de analfabeţi, judeţe precum Giurgiu, Teleorman, Tulcea, Călăraşi şi Ialomiţa aflându-se în prim-plan, în timp ce în Bucureşti şi în unele judeţe din centrul şi vestul ţării fenomenul este mai puţin vizibil, dar acest lucru nu înseamnă că el nu există. Când vine vorba de cauze se arată cu degetul spre sistemul de predare. Profesorul transmite cunoştinţe şi atât. Sociologii vorbesc şi de un aşa-zis analfabetism funcţional, care se traduce prin aceea că, deşi ştiu să citească şi să scrie, copiii nu înţeleg ceea ce au citit. În unele situaţii ei pot reproduce mecanic un text, fără să-l poată explica şi, mai ales, fără să-l poată aplica în practică. De aici şi celebra expresie: „te uiţi ca mâţa-n calendar.” Media europeană a analfabeţilor funcţional este 20%, pe când în România aceasta a ajuns la 42%.

O cotă alarmantă care, pe de-o parte exprimă nivelul de instruire în şcolile româneşti, în care copiii se duc, să aibă de unde să se întoarcă, iar pe de altă parte ne oferă o imagine de asamblu asupra viitorului. Unul sumbru pentru noi ca naţie. Specialiştii vorbesc despre impactul economic pe care analfabetismul funcţional îl are asupra PIB-ului. Se avansează ideea că acesta ar putea să crească cu 200% până în 2030, dacă s-ar rezolva această problemă. În caz contrar, vom constata că vorbele lui Lăpuşneanul „proşti, dar mulţi” vor căpăta cu totul alte înţelesuri, transformându-se în „mulţi şi proşti”.