Articol

Recent, şi-au unit destinele în faţa lui Dumnezeu şi a ofiţerului stării civile Sebastian şi Alina Szeneszi. Casă de piatră, şi pe această cale! Masa, dansul şi felicitările au avut loc într-un complex... „de vis”, la Aninoasa, în Valea Jiului. Un complex cum nu am văzut încă în judeţul Caraş-Severin. Nici la Herculane, nici la Văliug!

Dar, nu despre turism vreau să scriu, ci despre nunta creştină! Da, o nuntă creştină, românească! Tinerii însurăţei, fraţii, verişorii, mătuşile etc s-au adunat din cele patru zări la Aninoasa. Mirii locuiesc în Germania. La fel şi fratele mirelui, şi mama, iar o mătuşă a venit din Italia. Cei din Franţa nu au putut, nici cei din Spania... Dar participă şi ei, direct, telefoanele mobile inteligente conectînd evenimentul cu toţi cei aflaţi departe. Se transmite live, se vorbeşte. Cineva încearcă de cîteva ori. Altcineva reuşeşte legătura cu un frate, o soră, un verişor... Stai, nu închide, vrea şi tuşa... să-ţi spună două vorbe...

La o masă, Gigi din Galaţi e încîntat de calitatea vinului roşu servit la masă. La 50 de ani a ieşit la pensie de la Combinat şi... a plecat la Londra! De 10 ani lucrează acolo şi din primăvara asta a primit chiar şi cardul de transport gratuit. Pentru seniori! Vinul e mai bun, şi mai mult, decît cel de la Londra! Mai ales cînd îl bei între două avioane! Copiii? Băiatul e contabil, tot la Londra, nu a putut să ajungă, fata, economistă la o bancă în Franţa. Program încărcat!

O mică Românie într-o sală de bal! De fapt, moldoveni, bănăţeni, sîrbi, ardeleni... Greşit! Nemţi, italieni, spanioli, britanici, francezi... Emigranţi!

La sărbătoarea lui Sebi şi a Alinei a fost prezent şi un grup de prieteni, nemţi sută la sută! S-au distrat, au băut, au mîncat, au dansat. Au privit fermecaţi la momentul artistic susţinut de Ansamblul Floare de Colţ din Uricani, cu dansatori tineri, îmbrăcaţi momîrlăneşte.

Şi au privit încurcaţi şi nedumeriţi la suita de dansuri pe care invitaţii au produs-o, la un moment dat...

S-a dansat pe un vals. Rusesc! În care, parcă, regăseai tot sufletul rus! Arcuşul, apăsat, dublează corzile, precum gheaţa biciuind picioarele podurilor, în nopţile albe, pe Neva, în marele Petersburg.

Preocupaţi şi prea ocupaţi cu Putin, gaz, revoluţii din octombrie, confruntări de tot felul şi istorii sîngeroase, mereu uităm de sufletul ruşilor, de arta şi cultura lor, de artiştii uriaşi pe care i-a dat acel spaţiu nemărginit.

Deodată, în difuzoare sună ritmurile sîrbeşti şi vocea inconfundabilă a Cecei Raznatovici. Întreaga nuntă participă... sîrbii şi sfidarea lor împotriva NATO, înmormîntarea lui Arkan la Belgrad şi negocierile Serbiei pentru integrarea în Uniunea Europeană... NU în genunchi, evident!

DJ-ul coteşte brusc spre Orient şi Nunta dansează frenetic. Cheb Mami Khaled umple sala cu unduirile vocii sale şi ritmuri orientale. E o Primăvară arabă cu tot ce poate fi mai frumos! Fără sînge, suferinţă şi milioane de refugiaţi. Nemţii sînt tot mai nedumeriţi... creştinii români sînt de acolo, din film! Atît de apropiaţi, pînă la identificare. Dacă nu mă credeţi, urmăriţi pe YouTube o bocitoare dintr-un sat românesc şi una din Palestina!

Nu lipseşte muzica ţigănească! Nu rroma, ŢI-GĂ-NEAS-CĂ! Gitanes, Tzingari, nu la modul peiorativ! Nu ciorditorii şi mafioţii au generat-o, ci pribegii fără ţară, alungaţi la marginea satelor, sau opriţi în poieni, în căruţe cu coviltir, cărămidarii, lingurarii şi aurarii. Ceva din Evul Mediu... Nemţilor le place, dar nu înţeleg...

Suita se încheie, nu se putea altfel, cu Dansul lui Zorba, superba compoziţie a lui Mikis Teodorakis. O cunoaşte tot mapamondul din ecranizarea romanului lui Nikos Kazantzakis, în regia lui Michael Cacoiannis, cu marele Anthony Quinn, Alan Bates şi Irene Papas. Tot de acolo, din piatră şi nisip scăldat de soarele sudului, sufletul Greciei dincolo de Zorii Aurii, Syriza, inflaţie, indisciplină şi refugiaţi. Vă mai amintiţi scena de la final? „Ai spus… dans? Vino, băiete! Acum... rîde amar... din nou, păşind larg pe plaja aflată în ruine... Hei, boss, ai mai văzut vreodată o distrugere mai reuşită?...” O întrebare permanentă, regăsită în tragedia greacă, de la Sofocle la Syriza! Nemţii sînt uluiţi!

Ce voiam să spun? Indiferent unde locuiesc, românii se identifică mereu cu Balcanii şi Sudul Europei, acolo unde sînt Acasă! Prin venele lor de creştini primordiali curge un sînge amestecat în care rasismul şi intoleranţa religioasă şi culturală nu-şi au locul! Deşi locuiesc în Germania, sînt buni cetăţeni şi contribuabili, vorbesc limba germană mai corect decît nativii teutoni, românii se simt liberi în Sud. Sudul sărac al Europei, hulit programatic de la Berlin şi Bruxelles!

Italia, Spania, Portugalia, Grecia şi ţările din Balcani au costuri comerciale mai ridicate în comparaţie cu Germania, Franţa, Belgia, Ţările Nordice, Benelux-ul, din cauza lipsei unei reţele de transport (rutieră, feroviară, căi navigabile) mai complexe şi în parte din cauza geografiei muntoase. Prin urmare, chiar dacă problemele financiare din zona euro ar dispărea mîine, Europa de Sud s-ar afla în continuare într-un dezavantaj economic sever comparativ cu nordul Europei! Nici vorbă de lene, şmecherie şi alte tare... Deci, sînt mai săraci! Şi astăzi, sîntem învăţaţi că sărăcia e o boală! Un păcat! O infracţiune! Precum spaţiul cultural din care provin, cu preponderenţă!

Nu e un articol politic. Am fost la o nuntă creştină! Şi Iisus a fost Păstorul celor săraci, dar uniţi în jurul aceleiaşi inimi!