Articol

Când a ieșit din pușcărie, Gigi Becali aproape că s-a jurat că nu va mai fi hahalera pe care o știam cu toții înainte de a ajunge la zdup. Lăsa să se înțeleagă că închisoarea l-a cumințit, iar el va deveni un alt om. Unul care să nu mai apară la televizor și să behăie la fiecare înfrângere a Stelei. Să nu mai facă mișto de alții, cum făcuse până atunci, de-l pedepsise Dumnezeu, trimițându-l după gratii. Ci, unul care să-și vadă de viața lui și a familiei sale. La cât de spășit încerca să fie, mai, mai că l-am crezut. Mă gândeam că orice om care greșește, cu sau fără voia sa, are dreptul la o nouă șansă din partea celor care poate l-au blamat cândva.

O perioadă, două-trei luni, Gigi Becali s-a ținut de cuvânt. Nu a mai ieșit în spațiul public, nu a scos un cuvânt despre jocul steliștilor, a preferat să nu comenteze nimic despre ce se întâmpla în politica dâmbovițeană ceea ce i-a făcut pe unii să regrete vremurile în care latifundiarul din Pipera ajunsese măscăriciul televiziunilor. Numai că, Becali nu este omul care să stea în banca lui. Se scarpină în cur, chiar dacă nu-l mănâncă. Trebuie să-și dea cu părerea acolo unde crede că se pricepe. Și, slavă Domnului, Becali se pricepe la orice. Mai ales la fotbal. Altfel nu ar fi renunțat la Costel Gâlcă, antrenorul cu care Steaua a câștigat titlul de campioană și Cupa României, pentru a-l aduce pe finul Mirel, despre care  spunea că va ajunge un mare antrenor, înainte ca acesta să preia echipa. Atât de mare, încât cu Rădoi la conducere, după 11 ani de prezență neîntreruptă în Europa, Steaua va urmări la televizor meciurile din cupele europene. Poate nu mai este atât de vehement ca înainte, dar, încet, încet, vocea lui se face auzită din nou. E și patron, dar și antrenor. Președinte de club și preparator fizic. Contabil-șef, dar și comentator sportiv. Pentru el, ăla nu are valoare, celălalt e nepotrivit pe postul pe care joacă, unul nu are stofă pentru Steaua, ăia doi au salarii prea mari, Rădoi e prea moale și tot așa. Becali se crede la cârciuma din Pipera unde cel care plătește lăutarii, comandă  muzica. Se comportă întocmai unui latifundiar, fără să-i pese de ce spun cei din jurul lui. Îi sfidează pe toți, pe jucători și suporteri, deopotrivă, socotind că  banii pe care îi are îi dau acest drept.

E treaba patronului să facă ce vrea cu banii lui și să pună antrenor pe cine  crede el de cuviință. Inclusiv să-l umilească pe Rădoi de la meci la meci, punându-l în cele mai penibile situații: de la înfrângeri și eliminări usturătoare, până la reacțiile suporterilor care îi cer demisia și să-și completeze studiile pentru a urma cursurile școlii de antrenor. Iar dacă Rădoi crede că așa trebuie să fie până să ajungă un mare antrenor, nu are decât să înghită toate mizeriile și, din când în când,  să se bucure la câte un egal în deplasarea de la Voluntari ori Chiajna. Că vorba aia, nu e puțin lucru să fii finul lui Becali.