Viorica Dăncilă a devenit personaj de bancuri. Un fel de Bulă, dar de care ne amuzăm din cu totul alte motive. Şi nici nu se poate altfel căci, dacă e să ne amintim de epoca în care a făcut istorie, Bulă era un personaj isteţ şi cu un dezvoltat simţ al umorului, pe când de Viorica Dăncilă râd până şi curcile, cum se spune pe la Videle.
Sigur, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Şi atunci, ce aşteptări putem avea de la un om care nu ştie nici măcar să vorbească corect limba română, darămite să înţeleagă cuvintele ce stau scrise pe hârtie sau prompter? Cum să-i cerem unui astfel de personaj să ţină minte numele celui cu care stă de vorbă, aşa cum s-a întâmplat cu premierul Estonei, ori să facă deosebirea între Pristina şi Podgorica, între Kosovo şi Muntenegru? Nu credeţi că ar fi prea mult şi prea târziu ca Viorica Dăncilă să înţeleagă că se spune corect „opoziţie parlamentară” şi nu „parlamentală”, că „dezabilităţile” sunt, de fapt, „dizabilităţi” şi că, educţie „premordială” s-o spune la ea, la Videle, nu şi la Bucureşti? La anii pe care îi are, este greu să o pui să înveţe ce n-a învăţat în şcoală, lucruri elementare ce ţin de cultura generală. Imaginaţi-vă citind un text scris pe o coală albă de doamna premier. Veţi avea coşmaruri mult timp ori, în cel mai bun caz, veţi căuta un logoped.
Şi atunci, ce-i de făcut? Ducă-se unde-o vedea cu ochii. E singurul lucru bun care ar putea s-o facă pentru această ţară şi să o scutească de umilinţe. Asta în cazul în care va înţelege lucrul acesta. Să lase politica că nu e pentru ea. Să se apuce de agricultură, de solar, de răsadurile cu roşii, ardei şi vinete. De împletit rogojini din ghije de porumb. Să vină cu pătrunjel şi leuştean în piaţă, în Bucureşti. Să pună în funcţie (!) staţia de pompare de pe Călmăţui, să înveţe să închege brânză, să croşeteze, să dea cu mătura, să ţese în război. Să se călugărească. Orice, numai să ne lase în pace. Să nu ne mai facă de ruşine pe unde se duce în lume. Iar dacă toate astea nu-i vor fi îndeajuns, să asculte îndemnul poporului: Lasă-ne, lasă-ne, Viorico lasă-ne!