Articol

Sîntem la Centenar şi pare că România s-a născut sub Zodia Muiei! Dacă privim adînc, în istoria asta scurtă de 100 de ani, muia pare sport naţional, de masă. Nu spartul seminţelor pe bancă, nu oina! Toată suflarea dă şi ia, într-o veritabilă dilemă a cîinelui mioritic! Politicienii dau “la tot cartieru”, şefii la angajaţi, nea Tilică la patron, Alfonso Mondialu la albi şi enumerarea ar putea continua!

Au trecut aproape 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, iar societatea românească s-a schimbat profund de la momentul Revoluţiei din decembrie 1989. O vedem cu ochiul liber. O confirmă, încă o dată, extraordinarul efort al organizaţiei RePatriot, ai cărei reprezentanţi au fost, zilele trecute, la Reşiţa, la invitaţia primarului Nelu Popa. România e splendidă văzută de sus! Coborînd la nivelul trotuarului, peste toate astea, ca o pătură groasă, se aşterne muia! Una mare, de aproape 30 de ani, soră cu compromisul peren, cu “lasă că merge şi aşa”, cu “ţi-arăt eu cine e mai jmeker”.

Sărăcia, subdezvoltarea, scăderea natalităţii, bolile, epidemiile, lipsa de educaţie pot fi elemente definitorii ale unei societăţi eşuate. Statul, în diversele lui forme de reprezentare, se face părtaş la această eşuare socială.

La Centenar, şi la aproape 30 de ani de la Revoluţie, România a rămas cu probleme fundamentale nerezolvate, dincolo de agenda imediată a diriguitorilor acestei naţii. În Constituţia României, la Articolul 47 (1), scrie: „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. În Articolul 135 (2), din actuala Constituţie se spune că: Statul trebuie sa asigure: b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.

Dar şi Constituţia e scrisă pentru a fi încălcată! Deci, un fel de muie!

Şapte ar fi semnele, problemele fundamentale ale ţării, dacă privim dincolo de muia cotidiană, care ne arată că România s-a născut şi trăieşte sub zodia amintită:

1. Demografia. Este una dintre principalele probleme active ale ţării faţă de care nu s-a luat nici o măsură serioasă după Revoluţie. În timp ce sporul natural a continuat să fie negativ, nu a existat nici un program de stimulare a creşterii numărului de locuitori sau de întinerire a populaţiei. Numărul românilor a continuat să scadă, astfel încât în prezent numărul locuitorilor ţării a ajuns la nivelul anului 1966, sub 20 de milioane de locuitori. Reducerea populaţiei este influenţată de numărul mare al deceselor, dar şi de scăderea ratei natalităţii, aspecte care nu pot fi schimbate într-un timp foarte scurt. România are acelaşi comportament privind natalitatea pe care îl avea în 1961, respectiv se nasc din ce în ce mai puţini copii, iar după 1990 fenomenul de scădere a natalităţii a fost mai accelerat. România va rămîne pînă în anul 2050 cu o populaţie rezidentă de aproximativ 16 milioane de persoane, iar asta fără a fi luată în calcul migraţia. Demografia influenţează direct dezvoltarea economică şi sistemele de pensii şi asigurări sociale!

2. Sănătatea rămîne „o rană deschisă”, fiind încă o problemă nerezolvată de vreunul dintre guverne după 1989. În ultimii aproape 30 de ani, nu s-a făcut nici o reformă reală a sistemului de sănătate! Deşi bugetul Ministerului Sănătăţii a fost suplimentat, sistemul a rămas sărac raportat la standardele europene, iar accesul la serviciile medicale în mediul rural rămîne limitat. În acest moment, nu există un sistem eficient de asigurări de sănătate care să permită standarde ridicate de tratament al pacienţilor, dar şi un nivel de salarizare şi dotare a spitalelor. Monopolul în domeniu aparţine Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. O altă problemă este cea a personalului. Salariile mici au determinat exodul necontrolat al medicilor români după 1989. Majorarea salariilor în sistem a diminuat dar nu a stopat exodul. Medicii continuă să plece din cauza deteriorării grave a sistemului însuşi!

3. Nu ştiu dacă Educaţia nu ar fi trebuit pusă pe locul 1! Dar un popor bolnav şi prost este mult mai uşor de manipulat şi... exterminat! Vorba bancului ăla, tîmpit, bulgăresc: “Decît sărac şi bolnav, mai bine bogat şi sănătos”! Educaţia reprezintă un capitol departe de a fi rezolvat de România.

Asigurarea calităţii în şcolile din România se face de mîntuială, manualele sînt, uneori, abracadabrante, programa şcolară este concepută pe sistemul “cine pricepe din prima merge mai departe, cine nu, nu”, acest lucru fiind reflectat în slabele rezultate ale elevilor de la examenul de Bacalaureat. Mai mult, în ultimii aproape 30 de ani, Legea educaţiei a fost modificată de mai bine de... 60 de ori, ceea ce a determinat o “destabilizare” a sistemului, ca să fiu blînd în exprimare. Totodată, sistemul educaţional din România nu este organizat spre competenţe. Proasta corelare a sistemului cu piaţa muncii face ca mulţi dintre absolvenţi să nu-şi găsească de muncă după terminarea studiilor.

4. Muie la drumul mare luăm în fiecare zi cînd pornim cu maşina pe drumurile patriei. Dacă vrei să ajungi de la Reşiţa la Biniş, trebuie să prevezi, pe lîngă benzină, şi buget pentru reparaţii. Infrastructura rutieră din România nu a evoluat foarte mult în ultimii aproape 30 de ani, în comparaţie cu vecinii noştri. România are puţin peste 700 de kilometri de autostradă. Dar, vorba unui ministru: dacă faci autostrăzi, cresc salariile, dacă cresc salariile, pleacă investitorii. Deci, muie!

Absenţa unei infrastructuri funcţionale, care să lege România de celelalte state europene, lasă ţara noastră la periferia Uniunii Europene şi reprezintă un impediment serios în dezvoltarea ei, în atragerea de investiţii sau promovarea turismului. Totodată, lipsa unei infrastructuri rutiere performante este una dintre cauzele care plasează România pe locul doi, în spaţiul comunitar, într-un top al victimelor accidentelor rutiere.

Nici infrastructura feroviară nu arată mai bine. Forumul Economic Mondial a plasat România pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte calitatea infrastructurii feroviare. Mai puţin de 40% din reţeaua feroviară a României este electrificată, iar achiziţiile de locomotive şi automotoare electrice sînt inutile, în această situaţie.

5. Defrişările necontrolate reprezintă o altă problemă a României după 1989. Dacă în 1800, suprafaţa împădurită a provinciilor istorice româneşti era de 8,5 milioane de hectare, astăzi suprafaţa fondului forestier a ajuns la aproximativ 6 milioane de hectare.

Potrivit unui raport al Greenpeace, România pierde 3 hectare de pădure pe oră!

6. Şi, ce ne doare cel mai tare, REFORMA CLASEI POLITICE, de orice culoare! Reprezintă o „neîmplinire“ majoră a României în ultimii aproape 30 de ani. Eşecul schimbării mediului politic românesc este cel mai bine ilustrat de faptul că mai bine de 25% dintre parlamentari, guvernanţi, consilieri etc. au probleme cu legea, fie că sînt condamnaţi, trimişi în judecată, urmăriţi penal sau acuzaţi de ANI de incompatibilitate, conflict de interese sau averi nejustificate.

7. Potrivit statisticilor, România se plasează pe locul 59 din 180 de state monitorizate, în ceea ce priveşte corupţia. Corupţia nu o face Gigel, Dorel sau Ionel. O fac oamenii care au acces la putere. Puterea corupe! Din cauza riscului mărit de corupție, care în cazul României înregistrează prezența mai multor indicatori de risc, prețul mediu per contract este mai mare cu aproximativ 33% decît în restul țărilor europene, deci, totul e mai scump! Nu degeaba europarlamentarul Andi Cristea, din Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor, afirma, luna trecută, la Sibiu, într-o dezbatere despre finanţarea viitorului Europei, că “brandul nostru de ţară este corupţia”!

Sînt doar şapte semne că România s-a născut în Zodia Muiei!