Articol

În urma articolului „Episcopia Caransebeşului este una dintre cele mai bogate eparhii ortodoxe din ţară”, cei de la Episcopieau trimis un drept la replică. Era dreptul lor să facă acest lucru, deşi scrisesem doar câteva cuvinte despre această eparhie. Dar nu acest lucru m-a surprins, ci graba cu care feţele bisericeşti au ţinut să-şi pună un punct de vedere, pe care de altfel l-am şi publicat. Nici nu se luminase bine afară, că ne-am trezit cu email-ul Episcopiei. Fix la 8,45, de parcă dacă ar mai fi aşteptat prânzul, s-ar fi făcut gaură în cer. În fine, nu mă bag în ciorba nimănui când este vorba de apărarea onoarea unei instituţii, atunci când numele său devine subiect de scandal ori de bârfă.

Numai că, în cazul de faţă nu este vorba nici de scandal, nici de bârfă. Că una ar fi fost să fi scris despre înaltele feţe bisericeşti şi minunatele lor autoturisme de zeci de mii de euro, sfidătoare pentru enoriaşii umili care le cad în genunchi şi le pupă mâna, şi alta când am prezentat starea financiară a eparhiilor din BOR. Într-un fel s-ar fi interpretat dacă povesteam doar despre crucile mari din aur ce atârnă de gâtul vlădicului ori despre chipul părintelui patriarh încrustat pe clopotul care a costat jumătate de milion de euro şi altfel, zic eu, dacă doar am înşirat nişte cifre contabile. Nu le-am scos din buzunar şi nici măcar nu am avut de pretenţia că le-am aflat în exclusivitate, aşa cum obişnuiesc unii ziarişti să se laude. Sunt publice şi pot fi văzute de oricine. Mai mult, nici măcar nu am amintit de faptul că, după Consiliul Judeţean Caraş-Severin, Episcopia Caransebeşului este cel mai mare angajator de stat, cu peste 800 de angajaţi.

În articolul cu pricina scrisesem doar de bine despre Episcopia Caransebeşului. Că are slujitori harnici şi buni gospodari, că a fost remarcată pentru veniturile ei de 20 de milioane de lei din 2016, în timp ce majoritatea eparhiilor din ţară abia reuşesc să adune venituri de două-trei milioane de lei. Şi, atunci, cum să reacţionezi în felul acesta, când eşti lăudat? Când se vorbeşte despre tine numai de bine? Ceva nu se leagă. Nu are logică. Ori eşti smerit din cale afară ori ascunzi ceva despre care nu ai vrea să se vorbească prea mult. Că ştiţi dumneavoastră cât sunt de cârcotaşi enoriaşii din ziua de astăzi, că dacă le dai un deget ei îţi iau toată mâna şi sunt gata să facă din ţânţar armăsar. Poate acesta o fi fost rostul acelui drept la replică venit din partea Episcopiei. Cine ştie,. altfel aş fi tentat să spun că nebănuite sunt căile Domnului, mai ales în vremurile astea tulburi...