Articol

Românul are un dar, cu care se naşte şi, dacă i se întâmplă în viaţă să nu depăsească prea des sau deloc graniţele administrativ-teritoriale ale localităţii de baştină, ale judeţului care e trecut în cartea de identitate şi ale ţării, are toate şansele să intre cu el în pământ. O să fiţi dezamăgiţi dacă vă spun că m-am gândit la talentul de a cârcoti şi nicidecum la alte calităţi care să ne evidenţieze. Dacă sârbul este un luptător până la sacrificiu, japonezul se dovedeşte un perfecţionist, iar chinezul mută munţii din loc, românul e cârcotaş, le ştie pe toate, se pricepe la orice,  îşi dă cu părerea oricât de afon ar fi.

Am un exemplu la îndemână: tramvaiul reşiţean. De când s-a auzit de un astfel de proiect, „specialiştii” au sărit de cur în sus. Ce ne trebuie nouă aşa ceva, cât timp ne pleacă copiii din oraş? Că o să se crape blocurile şi clădirile pe unde o să treacă garnitura. Că vor abandona lucrările în lipsă de bani. Că nu vom mai avea unde să parcăm maşinile. Că se vor înmulţi accidentele de circulaţie. Că va fi prea mult zgomot. Că aşa şi pe dincolo, însă puţini sunt cei care consideră că nu trebuie să ne gândim doar la prezent, ignorând viitorul altor generaţii.

La fel s-a întâmplat în cazul aleii pietonale de pe Bulevardul Revoluţia din Decembrie: Că Tăiţelu (primarul Ioan Popa, cum ar veni) e "nebun". Că dacă ar fi fost întreg la cap, nu scotea sălciile alături de care au crescut generaţii de reşiţeni, nu desfiinţa ceasul de la 7 Noiembrie, simbolul Reşiţei muncitoare şi nu distrugea trotuarele în centru şi nici vechiul pod de la CET. Platani ne trebuie nouă, aduşi de la dracu-n praznic? Sau gazon pe marginea drumului? Mai bine stătea la fabrica lui de macaroane şi la Pontonul de la Văliug şi să nu mai viseze cai verzi pe pereţi, cu bungee jumping, tiroliană şi promenadă pe funicular. Să ne mai lase, frate, cu prostiile lui cu tot.

După ce unele dintre „prostiile” lui Nelu Tăiţelu au prins contur, alţi cârcotaşi, alte păreri: Ce mare scofală a făcut, un trotuar cu pavele sau dale din beton, cum le-o fi zicând? Aici le dau dreptate. În alte părţi nimeni nu ar lua în seamă aşa ceva. Ar fi ceva firesc. Nu ar sări în sus de bucurie.  În Reşiţa datele problemei sunt altele, pentru că în 30 de ani de capitalism niciun alt primar nu a îndrăznit să schimbe faţa Bulevardului Revoluţia din Decembrie. Vine acuma Popa, „nebunul” de Popa,  şi o face în mod spectaculos. Iar noi cârcotim în loc să ne bucurăm. Şi chiar ne speriem, văzând că se poate trăi şi altfel decât până acum.