Articol

Excelentă expresia, recunosc, am împrumutat-o de la Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, care la rîndul său a preluat-o de la cineva, preluată de la altcineva mai inspirat ş.a.m.d.!

Ştiţi, deja, REFERENDUMUL NU A TRECUT, deşi se referă la dogma creştină! Cîteva consideraţii:

Coaliţia pentru Familie, al cărei demers a stat a baza referenumului, arăta cu degetul spre partidele politice pentru întregul eşec, cu multe ore înainte de închiderea urnelor, deşi pe întreaga perioadă a punerii în scenă a plebiscitului a stat ca „pupila”aproape de clasa politică.

După depunerea listelor de semnături în favoarea familiei tradiţionale, politicienii, în special PSD, au confiscat iniţiativa civică aruncînd-o în vălăul cu lături dâmboviţene. Expresia „familia tradiţională” suna rău în gurile lui Tăriceanu sau Dragnea, drept pentru care nici măcar semnatarii petiţiei nu au mers toţi, la vot!

PNL-ul s-a afişat, ipocrit, cu unii lideri, pe la secţiile de votare, în timp ce primarii „tradiţionalişti şi mari creştini” ai partidului au îndemnat lumea să stea acasă:  „Nu votaţi, vreţi să scape Dranea de puşcărie”? Cinstită în tupeul ei, depuata Valeria declara în presa locală că „familia nu înseamnă numai căsătorie”! Sigur, are dreptate! Mai avem  „familie politică” - în care dă bine să fii progresist, modern, destupat (!) -, sau „famiglie” - în care interesele jegoase de grup primează în faţa intereselor naţionale şi în care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu sau Dimitrie Sturdza, care şi-au investit averile în idealurile politice, nu par decît nişte maimuţoi proşti -, sau „familia de cuvinte” - cum ar fi „Păcăleală”, ca să nu spun MINCIUNĂ: păcălit, păcălici, păcăliţii, păcălită, păcălitoare, păcălitor.

Teoretic, din punct de vedere politic, USR-ul a ieşit învingător, dar această formaţiune este un conglomerat între oameni de bună credinţă, ticăloşi cu ordin de zi pe unitate, scientologi, ghicitoare în cafea şi oportunişti.

Manipularea mediatică a fost „bine făcută” şi a lucrat cu „materialul clientului”. Cît de „neinspirat” poţi să fii cînd întrebarea de pe buletinul de vot nu face nici o menţiune la familia tradiţională ci doar la „forma adoptată de parlament”? Evident că în această expresie poate intra şi „Cine nu fură un milion (de euro!) mă-sa-i curvă”, fapt speculat puternic de manipulatorii războiului-hibrid. Mass-media publice, angrenate în promovarea şi dezbatera referendumului, au eşuat în demersul lor de contracarare a fake-news-urilor şi în adresabilitatea la marele public, fapt ce spune multe despre credibilitate, audienţă şi influenţă! „Vedetele” autohtone s-au poziţionat şi ele pro, dar mai ales, contra referendumului, în dorinţa de a mai ieşi din anonimat sau stimulate de sponsori generoşi. A fost o „repetiţie cu public” pentru electoralele ce vor veni!

Deşi referendumul s-a referit la o dogmă, bisericile creştine nu au reuşit să o laicizeze, semn că scandalurile în care sînt implicate slujitorii lor pe pămînt, nu au rămas fără urmări. Poate este cazul ca aceste instituţii să se smerească pe sine, renunţînd la mulţii farisei care le sufocă, întorcînd şi obrazul celălalt dar militînd pentru dreapta credinţă alături de enoriaşi şi nu de donatorii, mai mult sau mai puţin generoşi!

În final, absenteismul care a caracterizat INDIFERENDUMUL a fost o palmă dată întregii clase politice care nu mai reprezintă interesele populare, care s-a desprins de electorat şi trăiesc în propriile bule de sticlă, septice, împreună cu familiile lor tradiţionale! Urmează, de anul viitor, patru momente cruciale pentru România: europarlamentarele şi prezidenţialele în 2019, localele şi parlamentarele în 2020. Cred că avem nevoie de altceva, pentru ca indiferendumul să nu se mai repete!