Trei ciclişti belgieni, Jeff Vanhooff, Jos de Kerf şi Guy Jansen au pornit cu biciletele pin România, unde vor parcurge peste 800 de kilometri, pentru a atrage atenţia unor potenţiali donatori asupra situaţiei vârstnicilor din comunităţile rurale, astfel încât să se pună bazele unui sistem de îngrijire la domicilu. Astăzi, cicliştii belgieni au ajuns în Caraş-Severin, la Slatina -Timiş, de unde au traversat Munţii Semenic, cu bicicletele, până la Brebu Nou, apoi Gărâna, Pasul Prislop, Văliug şi Reşiţa.
„Munca în folosul comunităţii în cazul asistaţilor social este obligatorie pentru cei apţi de muncă, iar neîndeplinirea obligaţiilor duce la încetarea acordării ajutorului social. Cu toate acestea, nu puţine sunt cazurile în care beneficiarii refuză să muncească. În Reşiţa legea nu e pusă la îndoială, iar Primăria Municipiului Reşiţa are grijă ca asistaţii social să presteze muncă în folosul comunităţii”, ne informează Biroul de comunicare al primăriei Reşiţa.
În ultima şedinţă de anul trecut, aleşii municipali din Caransebeş au aprobat finanţarea de la bugetul local a proiectului Cantina de Ajutor Social, depus de Asociaţia Caritas a Diecezei Timişoara, filiala din Caransebeş, cu suma de 84.000 de lei, bani care vor fi folosiţi în anul 2017.
Pe vremea lui Ceaușescu, munca era considerată o datorie de onoare pentru fiecare cetățean. Începând cu vârsta de 18 ani, fiecare avea un loc de muncă și se simțea responsabil pentru faptele sale acolo unde își desfășura activitatea, uzina fiind considerată a doua familie, iar șantierul o adevărată școală a vieții. Cel puțin în teorie se spunea asta, în documentele de partid și în cuvântările tovarășului.
După cum au promis, primarul Mihai Stepanescu și consilierii locali au analizat posibilitatea acordării unui ajutor bănesc anumitor categorii de angajați din cadrul Universității „Eftimie Murgu“ Reșița, care nu și-au mai primit salariile de aproape trei luni. În principal, este vorba de personalul auxiliar – femei de serviciu, paznici, lăcătuși și electricieni, dar și de laboranți și preparatori. În total, un număr de 52 de persoane din cei 173 de angajați ai universității reșițene.
Pe vremea lui Ceaușescu, munca era considerată o datorie de onoare pentru fiecare cetățean. Începând cu vârsta de 18 ani, fiecare avea un loc de muncă și se simțea responsabil pentru faptele sale acolo unde își desfășura activitatea, uzina fiind considerată a doua familie, iar șantierul o adevărată școală a vieții. Cel puțin în teorie se spunea asta, în documentele de partid și în cuvântările tovarășului.
RSS Feed