Până în decembrie 1989, Reşiţa era, şi nu doar părea, un oraş viu. Vedeai acest lucru dimineaţa când, începând cu ora 6 fără ceva, staţiile de autobuz se umpleau de oţelari, laminatori, strungari, frezori, intelectuali, funcţionari şi elevi şi retrăiai acelaşi sentiment la ora 15, când aceiaşi oameni se întorceau acasă de la slujbe.
Până în decembrie 1989, Reşiţa era, şi nu doar părea, un oraş viu. Vedeai acest lucru dimineaţa când, începând cu ora 6 fără ceva, staţiile de autobuz se umpleau de oţelari, laminatori, strungari, frezori, intelectuali, funcţionari şi elevi şi retrăiai acelaşi sentiment la ora 15, când aceiaşi oameni se întorceau acasă de la slujbe.
RSS Feed