vals vienez

Astăzi e mare sărbătoare creştină, e ziua de naştere a Sfintei Marii, zi despre care îmi aduc aminte cu mare plăcere, fiindcă, în vremea copilăriei mele, era sărbătoarea satului. Era Kircheweih la Jamu Mare, sau, cum îi ziceam noi, Chirvai, pentru că satul era locuit preponderent de nemţi. Acum, nu mai sunt nemţi în sat, poate unul, doi, să fi rămas să-şi trăiască ultimele zile.

Concertul de muzică vieneză în cariera de piatră de la Bocşa s-a desfăşurat, aseară, în decorul copleşitor al pereţilor înalţi de stâncă şi sub apăsarea agasantă a unei ploi reci, care se intensifica de la o clipă la alta. Aşadar, un decor solid de stâncă, unul lichid de apă, anexe ale unui spectacol muzical viu, vibrant, primăvăratic. Şi de data aceasta, valsul şi opereta au fost mai puternice decât natura şi au creat o atmosferă vie, optimistă, pulsatilă, care a transportat publicul într-o lume ireală, ce mai încoace încolo, să nu ne ferim de vorbe mari, într-o lume fericită!