forță de muncă

Când erau supăraţi, obosiţi, tracasaţi, plictisiţi, îngrijoraţi, părinţii noştri din veacul trecut vorbeau despre muncă. Când noi, copiii, făceam vreo prostie, ne povesteau despre muncă, dacă luam vreo notă proastă, ne povesteau despre muncă, dacă ne uitam la televizor, ne vorbeau despre muncă, dacă veneam murdari de la joacă, ne vorbeau tot despre muncă.

Marin lucrează într-o firmă de fabricat componente auto, la bandă, şi bea bere cu 3 lei. Bate spre 60 de ani şi are o figură uscăţivă, clorotică. Pare, cumva, trecut printr-o baie de acid, care i-a topit toate grăsimile, dar şi vocea şi energia. Numai că, atunci când vorbeşte, zâmbeşte încontinuu, toată fiinţa i se înviorează, şi spune lucruri de bine.

Economistul reşiţean Horia Irimia, aşa cum ne-a obişnuit, abordează şi astăzi un subiect de actualitate. Şi încă unul extrem de fierbinte: imigraţia. De data aceasta, autorul se referă la imigraţia înspre România. Folosind informaţii oficiale, din istorie şi din prezent, precum şi câteva mijloace de analiză ştiinţifică, Horia Irimia ajunge la o concluzie deloc catastrofică. Dimpotrivă, în opinia lui Irimia, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte ocazii, în istoria locului sau din alte părţi, mişcarea populaţiei crează unele probleme, dar rezolvă altele.

Ziua de vineri, 13 ianuarie, a fost una cu ghinion pentru mai multe firme din Reșița care se ocupă cu plasarea forței de muncă în străinătate. Din câte se pare, totul a plecat de la o sesizare potrivit căreia unul dintre angajați a dispărut și, odată cu el, şi baza de date cu numele a 800 de persoane, cu încasări de 15.000 de euro, precum și cu alte bunuri.