Tocmai îl sfătuisem pe primul-ministru Victor Ponta, într-un editorial anterior, dacă tot e la tratament, să stea şi să cugete. Premierul a cugetat, dar a cugetat prost şi a acţionat şi mai prost. Prost pentru el, căci de câte ori face cineva o prostie, sunt alţii destui care să se bucure. Dar să vedem dacă e o prostie sau ceva inevitabil.
E foame mare în România de astăzi. O simt nu doar cei care cerșesc, scotocesc în tomberoane ori trăiesc dintr-un ajutor social, ci și unii funcționari publici. E drept, nu toți, pentru că nu toți o duc atât de rău sau au nu toți caracterul unui bistrițean angajat al Direcției Sanitar Veterinare.
Secolele au primit şi ele denumiri. Secolul al XIX-lea a fost numit „Secolul Revoluţiei Tehnologice”, secolul XX a fost numit „Secolul Vitezei”, iar despre secolul XXI se spune că ar fi „Secolul Informaticii”. Pentru că informaţia dă putere şi omul, dintotdeauna, şi-a dorit să fie puternic.
Știam că politica e ca o curvă, care se vinde la toți pentru ca ei să-i meargă bine. Nu știu cum a fost în perioada interbelică ori pe vremea în care partidele de la noi abia erau la început de carieră. Eu mă refer la ceea ce văd de 25 de ani la cațavencii din politica românească. Uneori, mă revoltă atitudinea sfidătoare a politicienilor noștri.
Cu mai puțin de un an înainte de alegerile locale din 2016, în politica românească e ca în jocurile copilăriei cu cheia la gât în fața blocului.
Tocmai îl sfătuisem pe primul-ministru Victor Ponta, într-un editorial anterior, dacă tot e la tratament, să stea şi să cugete. Premierul a cugetat, dar a cugetat prost şi a acţionat şi mai prost. Prost pentru el, căci de câte ori face cineva o prostie, sunt alţii destui care să se bucure. Dar să vedem dacă e o prostie sau ceva inevitabil.
RSS Feed