Articol

E foame mare în România de astăzi. O simt nu doar cei care cerșesc, scotocesc în tomberoane ori trăiesc dintr-un ajutor social, ci și unii funcționari publici. E drept, nu toți, pentru că nu toți o duc atât de rău sau au nu toți caracterul unui bistrițean angajat al Direcției Sanitar Veterinare. La ăsta, foamea, ca să nu zic nesimțirea era atât de mare, încât i s-a dus buhul printre comercianții de carne și preparate din carne pe care îi controla. Oamenii știau ce aveau de făcut când primeau telefon de la domnul funcționar public, ia el nu era deloc mofturos. Accepta cu dragă inimă tot ce primea. Inclusiv plăcinte cu brânză, cu varză și cartofi, spun gurile rele.

Dacă lucrurile stau așa, mare fomist trebuie să fi fost bistrițeanul. Sau, poate era mort după plăcinte, iar nevasta din comoditate ori nepricepere nu îi făcea acasă. Cine știe. Cert e că, înainte de o plăcintuță caldă mergea și un păhărel-două de ginars, iar la sfârșit un pahar cu vin că, deh, cât ar fi cheltuit patronul, în raport cu amenda ce ar fi putut să o primească? Un mizilic care îi umplea burta DSV-istului.

Poate că lucrurile ar fi mers mai departe, mult și bine, dacă ele n-ar fi ajuns subiecte de bârfă în județ. Și ca orice bârfă care vrea să devină știre de presă, e bine ca cineva să o verifice din trei surse diferite. Așa au procedat și polițiștii care, cu două zile în urmă, l-au săltat pe angajatul de la DSV. Nu știu dacă omul își mai amintește de câte ori a dat cinstea pe rușine sau de câte ori foamea l-a scos din birou, însă este cert  că pierderea postului, a omeniei și, poate chiar și a libertății, de la plăcintele crețe i se vor trage. De-o fi să scape de Gherla, neaparat va trebui să-și pună nevasta la treabă ori să  învețe singur să intindă cu sucitorul pătura de plăcinte. Nu de alta, dar de acum înainte, cu siguranță, nu-l va mai întâmpina nimeni cu horincă și plăcintuțe calde, așa cum se întâmpla pe când era funcționarul statului.