Vă mai amintiți de raportările din agricultură și din industrie de dinainte de 1989? De cifrele record la porumb, grâu, cartofi, carne, lapte, brânză ouă și oțel ce făceau din România un rai al bunăstării, în timp ce noi ne îndestulam burțile cu pâine pe cartelă, salam cu soia, unghii de porci și gheare de găini? Ei, bine, pentru a ne reaminti de acele vremuri, cineva încearcă din nou să ne manipuleze. Să arate Europei cât de bine este aici, la noi, unde, numai cine nu vrea nu găsește de lucru.
Când spun asta, mă refer la ultimele date publicate de Eurostat privind rata șomajului în UE. Potrivit acestui birou de statistică al Comisiei Europene, în luna februarie rata medie a șomajului în UE a fost de 8,9 la sută. În Spania șomajul ajunsese la 20,4 la sută, în Croația – 15,1 la sută, în Cipru și Portugalia – 12,3 la sută. Mult, foarte mult. Să le plângi de milă, nu alta, cetățenilor acestor țări, pe care îi și vezi căutând mâncare în tomberoane, cerșind la colț de stradă ori apelând la catina săracilor. La cifrele astea, zău, nu mi-i imaginez altfel.
Răsfoind statistica, am dat și peste România și mi s-a umplut inima de bucurie, satisfacție și mândrie patriotică, așa cum mi se întâmplă de fiecare dată când Halep reușește să treacă de primul tur, iar Steaua lui Becali îi bate de-i căpiază pe maltezii de la La Valletta. Și cum să nu vibrez din toată ființa mea de român, când văd că șomajul la noi este de doar 6,5 la sută, cu mult sub media europeană? Mai bine decât noi stau la acest capitol nemții și cehii, dar nici nu mai contează acest aspect, cât timp alții, cu economie care bubuia până mai ieri, se uită cu invidie și, lucru foarte important, nu înțeleg cum este posibil așa ceva.
Sincer, dacă nu aș fi trăit în România înainte și după 1989, cu siguranță că nici eu nu aș înțelege de ce ne ducem noi la cules de sparanghel, căpșuni, portocale și lămâi în Spania, Portugalia și Cipru și nu vin ăia de acolo să caute un loc de muncă, dacă e atât de bine la noi. Iar dacă e să le dăm o explicație, apăi aceasta nu este decât una singură: mințim de îngheață apele. Indiferent că la putere au fost comuniștii ori capitaliștii, în prezent. Iar minciunile astea, nu țin de regim sau de doctrină, ci de gena noastră. De parcă, dacă am spune adevărul, am fi hulitori de țară și de neam și nicidecum patrioți, așa cum ne place să spunem ori de câte ori ne plângem de milă.
RSS Feed