Articol

Maestrul Petru Galiş, artist plastic din Timişoara, şi-a vernisat, ieri, la Muzeul Banatului Montan din Reşiţa o expoziţie cu 60 de picturi, eveniment organizat sub genericul „Maeştrii artei contemporane din Banat”. Petru Galiş locuieşte de 25 de ani la Timişoara, însă, înainte de a se stabili în municipiul de pe Bega, a fost cam tot atâţi ani profesor de arte plastice la Reşiţa, predând pictura şi desenul în mai multe şcoli, precum şi la Şcoala Populară de Artă Reşiţa (astăzi, Şcoala de Arte şi Meserii „Ion Românu” Reşiţa), unde a îndrumat multe generaţii de elevi de toate vârstele, creând o puternică mişcare artistică în Caraş-Severin.

În deschiderea expoziţiei, criticul Ada D. Cruceanu a vorbit despre viaţa şi opera maestrului, subliniind faptul că Reşiţa îi datorează lui Petru Galiş titlul de cetăţean de onoare.

„Dincolo de faptul că este plasticianul de valoare Petru Galiş, dincolo de faptul că a creat o şcoală la Reşiţa şi a dus mai departe valorile acestei şcoli înspre lumea largă, este un cetăţean de onoare al inimii noastre. Şi trag nădejde că noi toţi putem spune că acest „cetăţean de onoare al inimii noastre” va primi, cu adevărat, şi autenticul titlu de cetăţean de onoare, din partea municipalităţii Reşiţei, a unui oraş care îi datorează lui Petru Galiş aproape toate însemnele sale distinctive. (...) Şi aş spune că expoziţia aceasta, pentru mine cel puţin, este, parafrazând mai mult sau mai puţin inspirat o expresie celebră, expoziţia fiului răsplătitor! Pentru că Petru Galiş, întorcându-se la Reşiţa cu o asemenea expoziţie face, din nou, dovada a cea ce, pentru domnia sa a însemnat spiritul cultural profund al Reşiţei, spiritul artistic şi valorile artistice pe care le-a creat sub mâna sa Reşiţa. Este cel de-al doilea mare plastician al locului care crează o şcoală. Şi este şi cel mai mare, până la acest moment!”

Ada D. Cruceanu a vorbit şi despre lirismul lucrărilor lui Petru Galiş, despre simbolistica „amănuntului” şi a „întregului”, care, aflate în relaţie, reprezintă anumite stări, lucrurile şi peisajele de la care porneşte pentru a revela acele stări poetice fiind, de multe ori, împachetate în tristeţe.

Pictorul Viorel Toma, care l-a însoţit pe maestrul Galiş şi i-a panotat expoziţia, eliminând pe proprie răspundere câteva lucrări (a căror absenţă a fost insistent comentată!, atât de Ada D. Cruceanu, cât şi de Viorel Toma şi de autor), a spus că prezenţa lui Petru Galiş la Reşiţa cu o asemnea expoziţie figurativă, cu uşoare inflexiuni expresioniste, reprezintă un act de curaj. Un act temerar, într-o lume în care nonfigurativul a avut, după părerea lui Toma (susţinută şi de un citat din Alain Besançon), o acţiune la fel de distructivă asupra artei ca şi iconoclasmul. Adică perioada anilor 700-800, când artiştii, fie de bună voie, fie sub presiunea autorităţilor religioase, îşi aruncau picturile în foc. Toma a mai subliniat faptul că, de când s-a mutat la Timişoara, Petru Galiş pictează „altfel”.

Vorbind despre lucrările prezentate în expoziţie, Petru Galiş a spus că el nu pictează naturi statice şi nici peisaje. El pictează interioare şi exterioare, care reflectă stări.

„Paharul pe care îl pictez nu este un pahar din care se poate bea un vin bun, ci este paharul din care beau eu vinul meu bun”, a mai spus Petru Galiş.

Expoziţia, organizată de Lions Club Reşiţa Montană (prin strădania şi implicarea directă a lui Dorinel Hotnogu), împreună cu Muzeul Banatului Montan Reşiţa, va rămâne deshisă până la începutul lunii ianuarie 2016. Dorinel Hotnogu a precizat că expoziţia este prima dintr-o serie mai lungă de astfel de evenimente, organizate sub genericul „Maeştri artei contemporane din Banat”.