Finalul de an 2017 a adus în prim-plan din nou zona Orientului, mai precis din Persia ayatollahilor. Proteste în mai multe oraşe – mari sau mici, inclusiv în capitala Teheran – care au solicitat ferm mai multă eficienţă economică şi o curăţire a spaţiului public, mai ales din zona politică. Confruntarea iranienilor cu represiunea ayatollahilor şi reacţia lumii la ciocnirile protestatarilor cu trupele regimului, ca şi la subterfugiile Teheranului sînt, deopotrivă, prologul anului politic în care abia am intrat.
Escaladarea declarațiilor belicoase între Coreea de Nord și Statele Unite păreau să arunce Pacificul în cel mai negru coșmar de după 6 august 1945. Dragonii asiatici asistau neputincioși la căderea burselor, iar privirile milioanelor de oameni erau îndreptate mai degrabă spre tunelurile Viet-Congului decît spre cotațiile financiare și tehnologiile revoluționare sau manufacturarea produselor globale. China, cea mai puternică economie a lumii continentale, căuta înfrigurată transcrierea în mandarină a fabulei cu broasca și boul privind alternativ la portretele lui Kim Jong-Un și Donald Trump, în timp ce zîmbea protocolar.
Trezit parcă dintr-o beție la Vegas, Trump realizează că a jucat la păcănele mai mult decît trebuia și declară Ierusalimul capitală a Statului Israel. Sigur, o face cu toată gura, precum în UCENICUL, fără să menționeze dacă e vorba de întregul oraș sau fără Ierusalimul de Est, capitala Palestinei. Chiar și așa, declarația e o palmă dată rahatului negocierilor de pace israeliano-palestiniene, care a stropit și umplut de miros fetid întregul Orient Mijlociu Extins, care fierbe sub presiune ca o oală minune. Presiunea stă să izbucnească, din nou, în perioada următoare, iar “Primăvara arabă” riscă să se transforme într-o “iarnă islamistă”.
Orientul Mijlociu Extins a reintrat în zona mişcărilor de protest. Ele sînt datorate condiţiilor economice din statele musulmane şi luptei pentru putere între Arabia Saudită, Turcia şi Iran. Că aceste mişcări sînt în Liban sau în Gaza, în Iraq sau în Iran, ele se răspîndesc cu repeziciune şi aduc noi elemente de instabilitate într-o zonă şi aşa măcinată de războaie. Iranul a fost acuzat de răspîndirea instabilităţii în Iraq, Syria, Liban şi Yemen prin miliţiile sale şiite. Revoluţia a început. Oamenii ies în stradă pentru că preţurile alimentelor au sărit în aer. Vor libertate, vor o viaţă mai bună. Orfan al Imperiului Otoman, în prima jumătate a secolului trecut, dominat de un Occident atotputernic, în a doua jumătate de veac 20, Marele Orient pare acum în căutarea unui proiect politic convenabil.
Nu-i așa că după două paragrafe v-am pierdut interesul pentru Coreea de Nord? Deja Kim a anunțat că vorbește la telefon cu Sudul prosper și liber care îl invită la Olimpiada de Iarnă de la Seul. Pacificul a luat o pauză, atenția întregii lumi revine în Orient!
RSS Feed