Articol

Astăzi este 23 august. O zi care, înainte de 1989, se scria cu literă mare și era trecută cu roșu în calendarul evenimentelor cu rezonanță istorică. O zi sărbătorită cu fast, nu atât pentru cele întâmplate în august 1944, cât pentru a ni se aminti mereu șl mereu, că aveam în fruntea partidului și a țării pe cei mai iubiți fii ai țării, cărora a li se aduce cuvenitele elogii și prinosul nostru de mulțumire și recunoștință pentru minunatele și luminoasele condiții de muncă și de viață ce ne erau create. Totul prin cîntece și poezii patriotice, defilări și realizări mărețe obținute în întrecerea socialistă.

După 27 de ani de la ultimul 23 august sărbătorit cu fast în România comunistă, tinerii aproape că nu cunosc semnificația acestui moment din istoria neamului. Unu, pentru că la școală au învățat cu totul altceva despre 23 august, în cazul fericit în care au învățat, și, doi, nu-i interesează astfel sărbători. La fel stau lucrurile în privința unor evenimente care amintesc de zilele Unirii mici și mari, a Independenței, a regelui ș.a.m.d. Sunt convins că nici luna decembrie a anului1989 nu le spune prea mult, în contextul evenimentelor consumate atunci. Mai degrabă, pe ei să-i întrebăm despre ultimul hit al Rihannei, despre filmul de debut al lui Di Caprio ori despre Guță și noua lui cucerire.

Despre 23 august își vor aminti persoanele care au trăit acele vremuri. Cei care mâncau, științific, salam cu soia și primeau, și asta doar  pe bază cartelă, brânză, carne, lapte, ouă. Dacă unii își amintesc de ziua Z, alții de ziua în care primul om a pășit în lume ori de cea în care cățelușa Laika a fost lansată în cosmos, acei nostalgici, cum îi numesc unii, își amintesc de 23 august ca de ziua în care mâncau mici și beau bere. Unii de poftă, alții pe săturate, după cum le era norocul fiecăruia. Și nu pentru că micii erau formidabili. Poate erau mai gustoși decât cei de astăzi, dar nu acesta este motivul, ci faptul că pentru cei mai mulți dintre români reprezenta o mare sărbătoare ziua în care mâncau mici și beau bere. O sărbătoare pe care o considerau chiar mai mare decât cea de la 23 august, când primeam o zi liberă pentru a merge la defilarea oamenilor muncii. Era ziua de care își aminteau de ea mult timp după aceea, și nici nu puta fi altfel în condițiile în care, teoretic, micii se mâncau doar de două ani pe an: la 1 mai și la 23 august.