Florin Iordache a ajuns o caricatură de politician în Parlamentul României. Asta este concluzia, după ce „Altă întrebare”, a ridicat, în mod ofensator, degetele mijlocii către colegii săi din sală, mărturisind după aceea că, de fapt, gestul său trebuie interpretat ca pe un spasm. Adică, ca pe ceva independent de voinţa lui, dar ca ceva normal. Iar dacă este aşa, atunci oare de ce s-au supărat social-democraţii când în spaţiul public apăruseră acele îndemnuri patriotice cu „M..e PSD” şi „M..e Dragnea”? Sau, atunci n-au fost spasmuri, ci o chestie perversă la adresa unora?
Dincolo de explicaţiile de doi bani, să remarcăm nesimţirea politicienilor care conduc ţara prin ordonanţe. Atitudinea lor sfidătoare, de stăpân peste noi toţi. Gestul lui Florin Iordache a fost unul golănesc. De mahala. A omului cu nici patru clase terminate, deprins de mic cu limbajul trivial. Dacă vreţi, ceva de genul: „Vă dau m..e la tot cartierul”, şi nu doar politicienilor din Opoziţie care îl huiduiau copios. Un cartier cât o ţară, pentru că acolo erau aleşii poporului.
Chiar dacă în CV-ul său stau trecute trei facultăţi, zeci de cursuri, specializări şi funcţii politice, el tot un necioplit rămâne. Un om cu atâtea şcolii, cu o asemenea educaţie (presupunem că facultatea îţi conferă o educaţie, nu?) nu ar fi în stare de un comportament demn de groapa de gunoi în jurul căreia se ţes atâtea poveşti. Un om citit nu se coboară la nivelul străzii, acolo unde, în trafic, şoferii grăbiţi şi indisciplinaţi, le arată degetul mijlociu celor din spate lor.
Florin Iordache a ales să se manifeste ca pe maidan, unde înjurăturile de mamă, m..e, de morţi şi de alte cele sunt permise, aplaudate şi apreciate. Gestul i se pare normal şi nu consideră că trebuie să-şi ceară scuze. Asta înseamnă să fii politician nesimţit, cu sânge în instalaţie, iar dacă mâine i se va ivi din nou ocazia, va proceda la fel, fără niciun regret. Şi ştiţi de ce? Pentru că e la Putere şi cât timp e acolo consideră că i se cuvine să facă şi astfel de gesturi bădărăneşti.
RSS Feed