Articol

Nu vă speriaţi, n-am trecut în „tabăra” corporatiştilor, nu sunt nici tânăr, nici frumos, de liber ce să mai vorbim, că-s însurat şi am şi servici, nu sunt nici iohannist, soroşist nici atât, că pe Soroş încă îl aştept să-mi dea banii pentru că am fost la proteste. Deci, îl făcurăm pe Soroş mai celebru decât merită! E adevărat, am fost la proteste ca observator, dar, dacă a dat banii „înainte” sutelor de mii de manipulaţi, putea să-mi dea şi mie „după”, măcar pentru faptul că am citit, cap-coadă şi comparativ, ordonanţele pe care zice-că şi le-a „asumat” ministrul „Altăîntrebare”. Cum dracu’ şi le-a asumat, dacă s-au dovedit o măgărie, sau în limbaj diplomatic, un eşec, iar el, ministrul justiţiei, e tot acolo, susţinut de Guvern şi de Dragnea! Bine, înţeleg că ministrul „Altăîntrebare” a fost un paravan, a fost şerveţelul cu care te ştergi la frunte şi-l arunci. Da-păi, mă aşteptam ca după ce s-au şters cu el şi s-au murdărit, să-l dea la tomberon. Încă mai aştept. Dar, ce să zic, sunt unii care se şterg cu acelaşi şerveţel de mai multe ori.

Aşadar, mai am aşteptări. Atunci, de unde vine afirmaţia din titlu, că am fi câştigat! Păi, vine din faptul că suntem departe de incitările alarmiştilor, că am fi în război civil. S-a protestat paşnic, aş zice că s-a protestat minunat dacă nu mi-ar fi teamă că aş fi acuzat de partizanat, deci, o las aşa cu paşnic. Deşi, imaginea aceea cu sute de mii de români, cu telefoanele aprinse ca la un concert rămâne de poveste!  Apoi, am câştigat mult din faptul că ne-am demonstrat nouă, culmea, şi altora din lumea mare, că politicul poate fi controlat când o ia razna, chiar dacă deţine puterea cu toate mâinile. Am câştigat din faptul că toate minciunile privind „planul secret” de dărâmare a Guvernului au rămas... minciuni. Rămâne valabil că manifestanţii, totuşi, ştiau pentru ce protestează. Da, stimaţi cititori, Guvernul beneficiază de încrederea României profunde, e limpede acest fapt, aşa că, ne place, nu ne place, trebuie să guverneze. A spus-o şi preşedintele Iohannis, sigur, după ce, ieri, în Parlament, i-a certat pe PSD-işti. Dar, ce-aţi fi vrut? Să-i felicite?! Până la urmă, chiar şi liderul PSD, Dragnea, şi-a ponderat răspunsul la dojana prezidenţială, a spus că, încă, aşteaptă o colaborare constructivă. Ceva de genul acesta.

Înţeleg şi inerţia celor care încă mai protestează prin câteva oraşe. Sigur, sunt nemulţumiţi, sunt antipesedişti convinşi, ei spun că nu mai au încredere. Corect, nu prea poţi avea încredere în politicieni, că şi ei sunt oameni. Iar momentul acela în care ţi se dă puterea, dacă nu eşti atent şi cât de cât echilibrat, te împinge spre paranoia. Vorba aceea: „Cine sunt eu,...!”, continuaţi dumneavoastră celebra exclamaţie. Deci, nu poţi avea încredere, însă, până la urmă, chiar şi cu suspiciuni, trebuie să laşi părţile contractante să lucreze, nu poţi trăi în proteste continue. Mai ales dacă pericolul mare a trecut. Părţile contratante fiind PSD-ul şi alegătorii. Alegătorii (majoritatea celor prezenţi la vot) au semnat un contract cu PSD-ul prin votul pe care i l-au acordat. Deci, mergem mai departe!

Acum, mai e „un amănunt”. Zice-că Guvernul vrea să treacă prin Parlament legea de modificare a Codului Penal cu o singură rectificare: se scoate plafonul acela jegos cu prejudiciul de 200.000 de lei, plafon pe care abia dacă îl depşeai, conform ordonanţei abrogate, deveneai penal. Ar rămâne diminuarea pedepsei şi faptul că funcţionarul corupt, odată pedepsit, poate să mai ocupe o funcţie publică. Că se diminuează pedeapsa nu mă deranjează, e politica Guvernului, însă, mă jenează cam tare chestia că funcţionarul corupt poate reveni în funcţie. Sper să urmeze dezbateri pe subiect.

Una peste alta, deşi s-au consumat mari energii, că s-a pierdut ceva timp, consider că România a câştigat consistent la capitolul democraţie din toată această poveste.