Articol

Stăteam de vorbă, ieri, cu un amic, despre căsnicie, libertate, carieră, creaţie, fericire. Nu, şi nici nu băusem nimic! Dar, am abordat aceste teme din cauză că amicul era foarte trist. Deoarece, căsnicia este o capcană, îmi spunea. Şi mi-a vorbit despre cunoscuta zicere populară, în care căsnicia este comparată cu un butoi mare plin cu căcat, ce are la suprafaţă un strat subţire de miere. Strat care se consumă repede! Eh, nu trebuie să ne supărăm, aşa e poporul, mai direct în exprimare când vine vorba de lucrurile esenţiale, de viaţă! Amicul a venit la Reşiţa din dragoste, după o femeie, prima mare iubire a vieţii sale. A venit cu tot cu obicieiurile din familie, din regiunea sa, obiceiuri, automatisme, prejudecăţi, de care nu era conştient, dar care îi dădeau confort şi libertate. Şi-a dat seama de asta când obişnuinţele sale, atât comportamentale, cât şi cele verbale, atitudinea sa despre lume, mâncare, politeţe, sex, religie, muncă şi odihnă, dans, bani, avere, glume sau bancuri s-au confruntat cu prejudecăţile familiei în care a intrat. Pentru că, tânăr fiind, nu-ţi dai seama de asta, dar când te căsătoreşti nu te căsătoreşti numai cu femeia ta, ci cu toată familia ei, cu tot universul ei. Şi, surpriză! Universul ei este întotdeauna diferit, mult mai diferit decât te aşteptai, îmi spuse amicul. Şi atunci, de regulă, dacă tu vii în universul ei, eşti prins în capcana acelui univers străin. Dacă ea vine în universul tău, intră ea în capcană! Ca să-ţi dai seama de ce vorbesc, e ca şi când te-ai căsători undeva în Afganistan. Ştii ce zic, e cumplit!

No, sumbră prelegere despre căsnicie mi-a făcut amicul. Şi, în contextul particular prezentat, nu puteam să nu-i dau partea lui de dreptate. Totuşi, am încercat să contracarez argumentele sale printr-o filozofie de viaţă uşor diferită. În sensul că dacă o luăm aşa, totul este o capacană. Suntem prinşi în capcana trupului nostru, în capacana unei patrii, care sigur nu este perfectă, în capcana unei planete, care o fi ea frumoasă, dar e şi capricioasă. Gravitaţia! Gravitaţia este un element care ne ţine fixaţi în capcană? Sau e o centură de siguranţă care ne salvează viaţa? Ploile, furtunile sunt agresiuni împotriva noastră sau sunt, de fapt, dătătoare de viaţă! Şi, am plusat şi eu cu o cugetare, banală, dar mişto, care circulă pe feisbuc. Viaţa nu este despre cum să te adăposteşti de ploaie, ci despre cum să dansezi în ploaie!

Acestea fiind zise, în această dimineaţă, am ieşit din casă, prin ploaie, fără umbrelă, la magazin, să-mi cumpăr muştar! Nu e un act chiar de mare curaj, dar e un bun început de zi!