Articol

Ascunsă de ochii lumii, în curtea interioară a Casei de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa, străjuită de ziduri din patru părţi, singuratică, se înalţă Fântâna florentină. Pe vremuri, când în sălile de la parter se organizau manifestări culturale, baluri, reuniuni tovărăşeşti, discoteci, locul era animat. Copii, adolescenţi, elevi şi studenţi, tineri şi pensionari, ieşeau din sălile laterale în curte, să se învioreze în apropierea şuvoaielor de apă, lăsate să curgă din ulciorul ţărăncii amplasate în vârful fântânii arteziene. Într-o vreme, fântâna a fost şi luminată de reflectoare.

Perioada tranziţiei i-a împins pe reşiţeni spre alte preocupări, legate de îmbogăţire ori supravieţuire, şi ţărăncile cu ulcioare, coşuri cu flori şi cu mioare, de pe Fântâna florentină au fost abandonate. Astfel că dalele din jur s-au deplasat, au crăpat, printre ele au început, chiar, să crească bălării, iar frumoasele ţărănci au început... să se decojească. Aceasta şi ca urmare a unei neinspirate restaurări prin vopsire. Totuşi, fântâna s-a păstrat în bună stare şi, surprinzător, este funcţională!

Mai nou, conducerea Casei de Cultură a Sindicatelor, directorul Marian Apostol, cu angajaţii instituţiei, au curăţat şi reparat curtea, astfel că acest spaţiu arată, iarăşi, primitor. Atât că locul este, deocamdată, pustiu. Am solicitat câteva informaţii despre Fântâna florentină, probabil, unică în Banatul de Munte, de la fostul director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa, consilierul cultural, Horaţiu Vornica:

„Această fântână a fost comandată şi executată în Florenţa şi a fost adusă la Reşiţa şi montată în anul 1951. E de menţionat faptul că sub ea există o importantă rezervă de apă, mai precis, 110 vagoane de apă, care pot fi folosite în eventualitatea unui incendiu. În momentul în care apa de la oraş ar fi oprită ori nu ar ajunge, din varii motive, ar putea fi folosită automat rezerva aceasta de apă, pentru probleme PSI. Tot atunci au fost aduse nu mai puţin de 7 vagoane de ţeavă care a fost folosită pentru instalaţia de apă şi pentru instalaţia de gaze. Clădirea are 11.700 de metri pătraţi, dacă vorbim de o suprafaţă desfăşurată, având un parter şi două etaje. Casa de Cultură a fost construită de UCM Reşiţa, cu banii sindicatelor. Pompa este funcţională şi Fântâna florentină poate fi oricând pusă în funcţiune. Am făcut nu de mult o probă şi din ulciorul ţărăncii de sus a curs jetul de apă, care a fost preluat de celălalt nivel, până la berbecii de mai jos, de la care apa ţâşneşte prin coarne”.

Fântâna florentină are aproximativ 8 metri înălţime, iar diametrul bazinului circular de la bază este tot de aproximativ 8 metri (aproximare din ochi). Modelul este florentin, însă tinerele ţărănci, cea din vârf şi cele patru de la un nivel mai jos, sunt îmbrăcate în straie populare româneşti, aşa cum a fost solicitarea sindicatelor, în 1951. Pintre tinerele ţărănci se odihnesc berbeci şi mioare, iar pe brâul inferior sunt reprezentaţi peşti, raci şi alte animale acvatice. Materialul de execuţie este un ipsos special, care, iată, a rezistat 64 de ani, fără să se fisureze, fără să se deterioreze, deşi peste fântână au trecut ierni geroase şi veri caniculare. În plus, instalaţia este funcţională! Deci, este şi o realizare tehnică de excepţie!

Directorul Marian Apostol şi consilierul cultural, Horaţiu Vornica, au elaborat un plan pentru curăţarea şi protejarea suprafeţei fântânii, precum şi pentru a pune în valoare o curte interioară cu un farmec special. Deocamdată, lipsesc banii! Conform planului, singuratica Fântână florentină va fi redată publicului.